Culorile și lumina din ochii Oanei

Este cunoscut faptul că talente în diferite arte există în toate unitățile școlare și din județul nostru. Acestea sunt diamante încă brute, care așteaptă să fie șlefuite de maeștri. Tocmai un asemenea diamant doresc să vă prezint astăzi.

 

Școala cu Clasele I-VIII Nr. 3 “Mihai Eminescu” din municipiul Rădăuți este recunoscută ca un rezervor nesecat de talente. Marele noroc este că bunul Dumnezeu le-a hărăzit și un colectiv de cadre didactice de excepție, beneficiind și de o conducere a școlii pe măsură, care cultivă talentele. Tocmai de aceea, de la limba română și până la educație fizică, absolut la toate disciplinele de învățământ, s-au ridicat elevi cu rezultate excepționale. Din acest motiv colectivul de cadre didactice și cel de elevi sunt recunoscute până la nivel național și chiar internațional. Oana Bejinari este o elevă a școlii amintite. Modestă, muncitoare, tăcută și… frumoasă foc. Oricând ar putea concura la un concurs de “Miss”, dar are… doar 12 ani. A spus că are destul timp să se ocupe și de asemenea lucruri. Deocamdată se gândește doar la învățătură și la pictură. Am cunoscut-o pe Oana acum doi ani, când am organizat în școală o activitate închinată păsărilor, în cadrul “Lunii pădurii”. Profesoara de biologie Mădălina Strugar, cu care am colaborat la respectiva acțiune, mi-a recomandat-o pentru a realiza un desen care să fie tipărit pe un plic filatelic. Văzându-i desenul, fără a mai studia și altele, l-am tipărit fără ezitare pe plic. I-am mai admirat și alte desene în cadrul expoziției organizate cu acel prilej. M-am mai întâlnit cu Oana la alte activități. Între timp, cu desenele executate de ea, a organizat cea de-a V-a expoziție personală în municipiul Rădăuți. Titlul este foarte sugestiv “Caruselul copilăriei”. Și, de ce să nu spunem, la vernisajul acestei expoziții a fost destulă lume, iar intervențiile spectatorilor au evidențiat caracterul inedit al acesteia. N-am putut sta de vorbă cu ea în ziua respectivă din cauza aglomerației. Am stabilit o altă zi în care i-am pus o serie de întrebări pe care cititorul le va ghici când va citi răspunsurile date de fată. “Desenez cam de la vârsta de 5 ani. Tatăl meu este pictor de icoane și «închistrește» (încondeiază) ouă. Sora mai mare scrie poezii și iubește foarte mult limbile străine, iar fratele meu cântă la chitară.” Iată, ar exclama oricine. Oana face parte dintr-o familie de artiști. Și chiar așa și este, mai ales că mama ei îi ajută pe Oana și pe tatăl ei în munca lor. Acum Oana lucrează în tempera, dar visul ei este să picteze în ulei. După cât de hotărâtă s-a manifestat până în prezent, credem că nu este de-parte și această zi. Deja se gândește la tematica expozițiilor viitoare, în care va expune tablouri executate în ulei. Nu prea are vacanță. De-abia încheie o expoziție și se gândește la alta. După terminarea expoziției de la Rădăuți a redeschis-o la Iulius Mall din Suceava. Mi-a vorbit cu cuvinte alese despre concursurile la care a participat. A observat că lumea este interesată de desenele ei și va încerca să-și diversifice tematica. M-a tratat c-un zâmbet larg, fermecător și ochii i-au sclipit ștrengărește când i-am spus că, după părerea mea, va ajunge o pictoriță de succes. A mai privit în sus, spunându-mi că nu depinde numai de ea… De-abia după câteva clipe de gândire mi-a înșirat concursurile la care a participat și la care a cucerit, de regulă, locul întâi sau marele premiu. Încă din clasa a II-a a cucerit premiul Asociației “Olimpicii cunoașterii”, deci este deja o olimpică. A mai fost premiată în cadrul programului național “Euro Junior”, la “Concursul național Școlar Smart”, la Asociația “D’arte Da Vinci”, la concursurile de desene “Răstignire și Înviere”, la “Festivalul Internațional Ziua Pământului”, la concursul organizat de Comisia Națională a României pentru UNESCO”, la concursul “The memorial Lidice”, la concursul internațional de creație pentru copii “Ecofest Junior”, la concursul de desene pe calculator “Look learn” și la multe alte concursuri. Mi-a spus că nu se simte încă pictoriță. Îi mai trebuie multă, multă muncă, să învețe toate tehnicile, să viziteze multe expoziții. Se bucură foarte mult să domnul Adrian Grosari, profesorul ei de de-sen, o îndrumă în permanență. Pur și simplu încă n-a avut vacanță. Chiar în perioada 18 iunie – 28 iunie a participat la o serie de manifestări în localitatea Pantault-Combault din Franța, unde a fost cu ansamblul “Ciobănașul” al Clubului Copiilor din Rădăuți, în cadrul căruia este și solistă la vioară. Acolo a avut și o mică expoziție. Nu mică i-a fost mirarea când a vândut un desen. Din 24 iulie a participat la o tabără de creație la Putna, între 31 iulie și 4 august – într-o tabără la Băișoara ( Cluj) și nu se mai știe ce concursuri mai vin și vacanța… s-a dus. Dorește ca, după terminarea claselor gimnaziale, să dea admiterea la Liceul de Arte Plastice din Suceava. Ar fi un mare pas spre cariera ei de pictoriță. Îi place să folosească mult culorile roșu, galben, albastru și oranj. Din combinația acestora, am constatat și eu, rezultă niște desene excepționale. Aș fi putut să stau de vorbă cu Oana mult timp. În ciuda aparențelor că este o fire introvertită, discutând mai mult cu ea, îți dai seama că este un interlocutor fermecător. Și ceva foarte deosebit: încă n-are secrete. M-am despărțit cu părere de rău de Oana. Mi-a plăcut foarte mult cum mi-a răspuns la întrebările puse. Nu mi-a răspuns pe scurt, nu finaliza repede un răspuns. La toate mi-a răspuns pe larg. Mă gândeam ce bine-ar fi dacă aș putea să-i iau un interviu în ziua în care expoziția ei de pictură va fi prezentată de un critic de artă renumit din România, când va fi primită în rândurile Uniunii Artiștilor Plastici, iar marii maeștri ai picturii se vor înghesui să-i afle secretele muncii. Nu râdeți, va veni și ziua aceea, iar eu… Cu Oana, cu familia ei și cu activitățile la care ia parte faceți cunoștință din fotografiile alăturate.