„Operă de mare valoare pentru ambianța culturală românească” Simpozionul a debutat miercuri (13 iulie), cu o slujbă de Tedeum oficiată de părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul mănăstirii, împreună cu un sobor de clerici participanți la colocviu. A urmat un cuvânt de mulțumire adus lui Dumnezeu pentru binefacerile pe care le-a revărsat asupra primei ctitorii a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare în decursul celor 544 de ani de existență. Deschiderea simpozionului s-a făcut printr-o serie de alocuțiuni ale participanților, reuniți în sala unde au avut loc comunicările. Spicuim din cuvintele unora dintre vorbitori. Ștefan Andreescu: „O continuitate de nouă ediții înseamnă foarte mult. S-a creat aici o simbioză care a servit drept model și în cazul simpozioanelor de la Sucevița și Dragomirna. Nu pot decât să doresc ca aceste colocvii să dureze în continuare, să atragă în continuare alți tineri care să continue această operă de mare valoare pentru ambianța culturală românească. Întreaga țară are nevoie de asemenea exemple și presiunea vremurilor este atât de mare încât asemenea întâlniri reprezintă o replică absolut necesară față de ce se întâmplă astăzi în țară”. Sergiu Iosipescu: „Mă bucur că punem în aplicare ceea ce ar trebui să fie un îndemn pentru toată țara, „prin stăruință la izbândă”, și ceea ce a fost pus odinioară pe stema noastră, dar lipsește astăzi de pe stema României: Nihil sine Deo”. Apoi a avut loc lansarea volumului 9 al revistei „Analele Putnei” și a volumului „Pro Bucovina. Repere istorice și naționale”. Pomelnice de la Muntele Athos în care este prezent domnul Moldovei În prima parte a zilei de joi, au fost susținute comunicări privind dobândirea puterii princiare în epoca ștefaniană, relațiile moldo-otomane și ceea ce s-a numit „Cruciada din 1487”, eforturile lui Ștefan cel Mare îndreptate împotriva otomanilor. În cea de-a doua parte, s-au adus elemente noi despre patrimoniul Mănăstirii Putna. Prima parte a zilei de vineri a fost dedicată unor subiecte conexe mănăstirii: cinstirea ca sfânt a Cuviosului Daniil Sihastrul, daniile mitropolitului Iacov Putneanul, inventarele bisericești din Bucovina aflate la Cernăuți. Perioada austriacă, cu multe elemente comune celor trei mănăstiri rămase atunci deschise, Putna, Sucevița și Dragomirna, a fost și ea tratată. După-amiaza a fost dedicată activității Sfântului Ștefan cel Mare și receptării ei. De o deosebită importanță a fost prezentarea, în premieră, a unor pomelnice din arhiva Mănăstirii Hilandar din Muntele Athos descoperite de Radu Păun, în care domnul Moldovei este prezent. Ultima comunicare a aparținut profesorului Ștefan S. Gorovei și a reprezentat o sistematizare a primelor mărturii privind acordarea supranumelui „cel Mare” slăvitului voievod. „Descoperiri care vor marca istoria perioadei ștefaniene” La închiderea lucrărilor, unii dintre participanți au dorit să împărtășească din gândurile stârnite de colocviu și celorlalți. A fost vorba în primul rând de cercetători prezenți pentru prima dată. Domnul Radu Păun a spus că și-ar dori ca și mănăstirile din Țara Românească să dea dovadă de aceeași preocupare pentru trecutul istoric. Diferența dintre „a zice” și „a face” a fost subliniată de doamna Zamfira Mihail: „Pentru mine este o surpriză de neimaginat ca la o reuniune de două zile, cu număr redus de comunicări față de congrese la care se fac sute de comunicări, să fim de față la descoperiri care vor marca istoria perioadei ștefaniene și, în general, a cercetării actuale”. Elena Firea a vorbit despre atmosfera discuțiilor: „Am fost uimită de cât de coerent, cât de eficient este grupul de lucru de aici, care dă naștere, chiar și atunci când opiniile sunt contrare, la o formă de dialog exemplară. Tot aici discursul cercetătorilor se întâlnește cu discursul monahilor, lucru care în România nu se prea întâmplă. Știind câte eforturi a făcut Ștefan cel Mare să imprime mănăstirii sale rolul de centru cultural, cred că ar fi mândru”. Ștefan Andreescu: „Îmi puneam întrebarea privind cât se va mai putea aduce nou despre Sfântul Ștefan. Am ascultat comunicări remarcabile, cu noutăți absolute. În plus, de la colocviu la colocviu crește participarea monahilor, și aceasta este de cea mai înaltă ținută. Practic nu mai există diferență între profesioniștii din diferite centre universitare și monahii din mănăstire”. Ștefan Gorovei: „Să avem grijă să ne păstrăm cuvenita smerenie pentru a putea merge mai departe. Ștefan cel Mare rămâne punctul central al atenției. El este cel care ne adună, care ne unește și, sub auspiciile ctitoriei sale, putem merge mai departe. Prezența și protecția lui ne ocrotesc. Sunt convins că el este foarte bucuros de ceea ce se împlinește acum”. Ziua de sâmbătă a fost dedicată unei excursie de studii la biserici din secolele XV-XVI din Bucovina. Au fost vizitate bisericile din Zaharești și Părhăuți și Mirăuții, Domnițelor, Sfântul Dumitru, Sfântul Ilie din Suceava. „Colocviile, un dar pe care ni l-a îngăduit Dumnezeu” În încheiere, un cuvânt al Părintelui Stareț al mănăstirii descifrează rosturile acestui demers cultural și duhovnicesc totodată: „Nu am simțit organizarea Colocviilor Putnei ca pe o obligație pe care o avem față de slăvitul Voievod Ștefan, ci ca pe un dar pe care ni l-a lăsat și ni l-a îngăduit Dumnezeu. Ținem aceste colocvii ca pe o datorie sfântă pe care o avem față de sfinții strămoși și față de părinții care s-au nevoit în această sfântă mănăstire. Concluziile au fost acelea că bine este să ne plecăm mai mult asupra trecutului istoric al acestei mănăstiri și a vieții Sfântului Voievod Ștefan. Dacă luăm aminte la înaintașii noștri și privim cum ei și-au încheiat viața, atunci trebuie să le urmăm pilda. Strămoșii sunt cunoașterea rădăcinilor noastre sfinte, fiind motorul acestei națiuni”. Ierom. DOSOFTEI DIJMĂRESCU
Comentarii