Drumul prin Țara de Sus, mai ales acela de la Suceava spre Câmpulung Moldovenesc, este unul dintre cele care pot fi considerate o atracție pentru iubitorul de turism.
Sub decorul codrilor de fag, paltin, frasin, brad sau molid, ce se impun de o parte și de alta a șoselei care șerpuiește tot mai sus, înălțându-se parcă în înaltul cerului, se desprind semețe Pietrele Doamnei și vârful Giumalăului.
Case impunătoare, reprezentând simbolic zestrea și talentul meșterilor locului în modelarea artistică a lemnului, ne deschid în față pagini de istorie și de tradiție populară. Numele localităților pe care le străbatem în drumeția noastră, fiecare cu istoria lor, vin din negura vremilor: Ilișești, Păltinoasa, Humor, Frasin, Vama, Prisaca Dornei, localități ce odinioară au fost arondate prin hrisov domnesc Mănăstirii Moldovița
Străvechea vatră a Ocolului Câmpulung, care a format și adăpostit aici, pe Valea Caselor, atâția și atâția meșteri populari a căror tradiție s-a păstrat până spre zilele noastre, este binecuvântată de Dumnezeu.
Printre ei, regretatul profesor de istorie Ion Țugui, pe care l-am cunoscut ca neobosit iubitor și colecționar de artă populară. Peste 40 de ani a tot strâns – colindând aproape toată țara, din localitate în localitate, din munte în munte și din stână în stână – linguri și furculițe din lemn, blide și ștergare, fără a face vreodată un calcul din care să reiasă cât a cheltuit cu această pasiune.
Și, uite-așa, s-au adunat în jur de 4800 de linguri (dintre care aproape jumătate sunt unicate), peste 400 de străchini, blide și ștergare, fiecare cu valoare istorică și artistică inestimabilă.
Dragostea pentru frumos a lui Ion Țugui a mers până acolo încât, pentru a putea pune în valoare fiecare piesă, iscusitul profesor și-a transformat casa, situată pe strada Gheorghe Popovici nr. 1 din Câmpulung Moldovenesc, într-un muzeu unicat în țară și poate chiar în lume.
Încă de la intrare, când urci treptele scării, te strecori, de o parte și de alta, printre cele mai frumoase linguri de lemn, neștiind pe care să o privești mai întâi, fie cu crestături populare, fie purtând chipuri deopotrivă de copii, bărbați și femei, motive florale, personaje religioase sau laice. Sunt aranjate, toate, în ordine, după modul de folosire în arta gătitului. Unele dintre ele, înnegrite de vreme sau uzate ca urmare a îndelun-gatei folosiri, ne îndeamnă la meditație: ,,Vor fi astâmpărat, poate, unele dintre ele, foamea unor domnitori, a unor boieri, a unor răzeși…?”
La etaj, în cele 3 camere sunt expuse linguri ciobănești de toate dimensiunile, în funcție de utilitățile la activitatea de stână. Printre ele tronează piesa-unicat numită ,,lingura troglodiților”, despre a cărei vechime se spune că ar depăși 600 de ani.
Alături de linguri pescărești, provenite din Delta Du-nării sau de cele din minunata dar dispăruta insulă Ada-Kaleh, ce sunt oarecum deosebite constructiv de cele muntene, se află linguri din Elveția, Ungaria, Turcia, Israel, Austria, Mexic sau Statele Unite, procurate în urma unor schimburi de la colecționari din aceste țări.
Încântat de vraja lemnului prelucrat artistic, dar fără să-și piardă utilitatea, ochii ți se opresc pe blidele de lut, mărturii despre Cucutenii de cândva sau despre Marginea mai dinspre noi. Iar ștergarele multicolore ce le înconjoară grijuliu, ne amintesc de acele seri de clacă la care se împle-tea munca cu jocul și voia bună.
Aici, în mijlocul acestor obiecte de artă pur populară te simți parcă tot mai aproape de curcubeul sfânt ce străbate masivul Rarău dintr-o parte în alta, iar în urechi îți răsună freamăt de codru, tălăngile turmelor de oi ce te îndeamnă spre alte drumuri prin frumoasa noastră Bucovină.
Comentarii