În ultimii ani, grație presei și, în general, dezbaterii publice pe teme cu impact asupra vieții fiecăruia, ne-am familiarizat cu foarte mulți dintre termenii specifici limbajului economic.
Am parcurs, ca martori sau ca subiecți ori, mai rar, ca actori (cum se zice mai nou), etape ale evoluțiilor structurale ale sistemului de proprietate, de producție și de schimb. Am asistat nu doar la instalarea a ceea ce, până la urmă, s-a numit, fără reticențe și pudori ideologice, capitalism, ci, totodată, la răspândirea a noi cuvinte și expresii necesare în desfășurarea și caracterizarea proceselor economico-financiare.
Din perspectivă lingvistică, schimbarea de regim economic poate prezenta interes începând chiar de la denumirea acestuia. Dacă pentru așa-zisul socialism sintagmele derivate alcătuiau o familie destul de săracă (socialism științific, socialism utopic, socialism real sau, ca iluzie și abatere de la dogmă, socialism cu față umană…), capitalismul „a produs”, în condițiile libertății de expresie, o mulțime de formule cu pretenții de caracterizare a realităților traversate. Iată câteva, unele „colorate” nu doctrinar, ci prin convingeri personale și…izbucniri pătimașe: capitalism – de stat, sălbatic, de piață, de tranziție, de consum, de monopol, de subzistență, de junglă, de haită, de clan, de cumetrie, de cazinou, de petrecere, de tarabă, de Dâmbovița etc.
Comentarii