Strada

Mărturisesc că nu-mi dau seama ce urmări ar putea avea (și în folosul cui, dacă este vorba și despre un folos) protestele de ieri, din Capitală. N-aș spune că n-ar fi legitime, cum nu pot să neg că și ele fac parte din aspectele libertății și democrației, dintre aspectele extreme de expresie ale libertății și democrației. Sunt nesigur însă pe șansele lor de a fi realmente benefice pentru societate în general în contextul în care, în ultimii 20 de ani, am avut cu toții prilejul de a urmări (chiar a participa!) și eventual a evalua tot felul de „ieșiri în stradă” (cu mai mult sau cu mai puțin temei, mai regizate sau mai spontane etc.).

 

Dovedindu-se adesea (așadar atunci când s-a putut dovedi oarece) că ieșiții în stradă, vociferând vehement împotriva unor decizii considerate de ei nedrepte sau defavorabile, n-au făcut altceva decât să forțeze o balanță oricum dezechilibrată să se încline în favoarea lor (a celor care strigă mai tare, care sunt astfel mai puternici) și în defavoarea altora (mai puțini, mai neinspirați în a-și face cunoscute nemulțumirile, eventual mai fără sprijin – sindical, civic, politic), fără efecte majore acolo, „sus”. N-aș fi un original spunând că ieșirile în stradă din aceste zile sunt urmări firești ale altor ieșiri în stradă. Cum și numeroși din cei care au condus și conduc corabia asta care ia din ce în ce mai multă apă, mai toți cu păcate mai mici sau mai mari generând spărturi care, iată, nu se mai pot astupa, tot emanați ai străzii sunt (chiar și dacă au fost trași din urnele celor mai recente alegeri), iar, în sine, nu-s cu ceva diferiți de cei din stradă. Firește, în afară de bugete, conturi și mize.