Dovedim, în nenumărate situații, o extraordinară capacitate de asimilare la nivel second hand a multora dintre isprăvile de primă mână ale tehnicii și civilizației occidentale. Ridiculizăm (unii) specificul național, dar adaptăm mai totul „românește”, astfel încât locomotiva devine tărăboanță, găina-cioară, iar vinul pishwasser.
Exagerez, desigur (și nu prea…).
Dar iată o situație care, dacă n-ar arde (românește) buzunarul, ar putea fi tratată drept comică. Un amic moștenește o gospodărie la Capu Câmpului. Nu trage acolo prea des, dar uneori își petrece sfârșitul de săptămână în liniștea satului nici de câmpie, nici de munte care este cel numit mai sus. Face omul focul, își încălzește și sufletul cu ce mai are prin cămări și vine vremea când crede că ar trebui să deschidă televizorul. Și-a instalat Digi-TV și, har Domnului, are ce alege din câte canale oferă scula aceasta. Surpriză, surpriză, însă! Pe ecran apare un dreptunghi în albul căruia scrie ceva pe englezește/americănește, cum că n-ai prea fi conectat la antenă.
Îi sare omului liniștea din oase și se repede la operator. „Doamnă, dar eu am plătit un abonament! De ce n-am semnal?”. Doamna bâiguie, evident n-are răspuns la întrebare, până din vorbă în vorbă află că amicul deschide rar televizorul. Se luminează și-l acuză sec: „E vina dv.! Dacă nu utilizați timp de 3 zile consecutiv televizorul, semnalul este întrerupt automat de cartelă.”
Cartela știe că omul a plătit un abonament pentru 30 sau 31 de zile, adică lunar, și că acesta, omul adică, chiar crede cu sinceritate că poate deschide televizorul când vrea mușchii lui?
Comentarii