Lumea se schimbă pe zi ce trece. Se modifică atitudini, se schimbă mentalități, noul apare tot mai sofisticat. Omul modern, subordonat total conveniențelor sociale, oscilează între oficiu și obligație, ca și când nimic altceva nu ar mai exista în decor.
Viața individului gravitează pe o singură orbită, cu viteză din ce în ce mai amețitoare în jurul banului. Tot mai mult timp este dedicat cu voie sau de nevoie activităților aducătoare de profituri materiale, ca și când nimic altceva nu poate fi mai important pentru omenire. Timpul pare că se comprimă dramatic, zilele devin mai scurte în miez de vară, nopțile par tot mai lungi cu fiecare veghe, iar sufletele hăituite cad pe rând în capcana perfidă a uitării de sine, vândute pe iluzii fără valoare. Tabloul grotesc al unei societăți care și-a rătăcit morala fumegă înăbușit în mijlocul unei naturi vizibil tot mai săracă, tot mai mutilată, tot mai agresată.
Omul modern își bea grăbit cafeaua în răstimpul dintre două probleme pe care trebuie să le rezolve neapărat. De ele depind banii lui, prestigiul lui sau cariera lui. Nu există nimic mai important decât grijile pe care le poartă după sine. Cu coada ochiului privește pe ecranul televizorului câteva imagini care îl reconfortează. Undeva, cineva a filmat peisaje cu multă verdeață, un adevărat paradis natural, cu ape mai limpezi decât cerul, cu păsări, cu animale în libertate. Se bucură. Natura există, cel puțin acolo, pe micul ecran, voluptuoasă și puternică. Așa o vede, așa o simte, de acolo, din biroul în care își petrece viața. În concepția lui, între realitatea sa și realitatea de dincolo se află doar un paravan de sticlă. Ultima înghițitură de cafea îl aruncă din nou în hățișul cifrelor, în iadul informațional prin care este obligat de profesie să rătăcească. Undeva, în subconștient, i-a rămas întipărită imaginea unui colț de lume verde și liniștit. Așteaptă cu ardoare zilele de vacanță în care își va lua familia și se va pierde într-un astfel de paradis, bucuros că a adunat destui bani pe care poate să-i cheltuiască fără grijă. Viața în mijlocul naturii este nu doar sănătoasă, ci și ieftină, accesibilă pentru orice salariat care știe cum să-și vândă inteligența. Complet pierdut în vâltoarea cerințelor de la serviciu uită – sau poate chiar nu știe – că viața naturii depinde adesea și de deciziile sale, de acțiunile sale, de ideile sale. Profiturile pe care se străduiește atât de crâncen să le scoată pentru firma la care lucrează vin direct sau indirect din mediul natural, pe filiere scurte sau teribil de complexe.
În orice domeniu de activitate, chiar dacă pare ciudat, omul lucrează practic cu natura. Indiferent de locul sau postul în care se află, fiecare individ își pune amprenta pe mediul natural, uneori abia vizibil, alteori brutal. De la minerul care sfârtecă măruntaiele pământului până la savantul care cercetează lumea microscopică, de la brutarul care scoate pâinea rumenită din cuptorul electric la pilotul de aeronavă toți lucrăm cu natura. Chiar și joaca nevinovată a copiilor sau bucuria exaltată a microbiștilor pe un stadion, influențează natura. Iar natura este locul în care existăm, locul care ne permite să existăm. Cele mai mici gesturi, cele mai insignifiante mișcări ale noastre au darul să influențeze mediul de viață. Chiar și simpla respirație a fiecărui om schimbă ceva în natură. Pe întreaga planetă, oamenii sunt foarte mulți. Influența unui singur om asupra lumii în care există este nesemnificativă, dar adunate laolaltă, toate activitățile devin o enormă undă de șoc ce poate devasta o întreagă planetă. Iar această realitate se simte deja dramatic. Omenirea poate fi pentru planetă o binecuvântare sau un cataclism. Depinde doar cum alege să gândească, cum vrea să înțeleagă și cum înțelege să existe. Între echilibru și haos nu există distanță. Între continuitate și sfârșit există însă un arbitru, omul, care își va hotărî singur soarta.
Pentru cei care, citind aceste rânduri, vă oferiți răgazul să vă răspundeți la o întrebare o să adaug că mai aveți posibilitatea să vă salvați planeta. Cum? Decideți numai dumneavoastră…
Comentarii