D’ale politicii (23)

Atitudine. În loc să te plângi că trandafirii au spini, bucură-te că sunt spini care fac trandafiri.

Consolare? Ce multe femei țineau morțiș acum jumătate de veac să arate ca Brigitte Bardot! Ar putea fi o consolare că azi au izbutit mai toate (dintre cele care au trăit suficient)?

Ideologie. Fiind genetic identică gândirii religioase, orice ideologie implică negarea consecventă a realității în beneficiul unei construcții intelectuale și teoretice utopice, dar – fiind concepută de oameni trăitori în realitate! – în profitul unor scopuri politice concrete și imediate, vizând în esență acapararea puterii. Din fericire – ori poate spre nefericirea muritorilor – pentru un „bun creștin”, divinitatea, invizibilă, impalpabilă, rămâne dificil de „evaluat” și greu de acuzat, deoarece ea amână scadența până după moarte… Pe când „noii apostoli”, cei politici, ne sunt în față, la îndemână, noi îi putem selecta, ignora, ori anula prin vot ori prin abținere de la vot. Și totuși continuăm să îi credităm – „să credem” în ei în accepție religioasă – chiar și prin negare, prin contraopțiune. Or, pentru acest „bigotism” politic nu prea avem nici explicații, nici scuze…

Iuda. Ilustrarea perfectă a zicerii că niciun om nu trebuie judecat după anturajul său. Iuda, de pildă, avea prieteni ireproșabili…

Fuck. Sudalmă deja banalizată prin globalizare și americanizare. Amuzantă mi se pare etimologia sa, propusă – cum altfel? – de un francez. Autorul afirmă că populația Angliei regelui Henric al VIII-lea fiind serios împuținată de molime și război, suveranul a fost nevoit să ia măsuri urgente pentru creșterea natalității. El a dispus acuplări organizate (Fornication Under Control of the King – fuck) între prostituate și pușcăriași. Măsura a salvat poporul englez de la extincție, dar i-a marcat, definitiv, zestrea genetică. Dacă n-o fi adevărat, măcar e inspirat, ar suna replica unui italian.

Libertate. Omul este liber doar să-și aleagă servituțile și stăpânii.

Mândrie. Sunt mândru că trăiesc într-o țară în care îl poți trimite la dracu pe cretinul de (bip!), poți afirma cu voce tare cât de prost este (bip!) și ai dreptul să afirmi că te-ai săturat de îngâmfatul de (bip!). Asta – după cum vedeți și în acest exemplu – grație deplinei libertăți de expresie de care beneficiem.

Moș Crăciun. Adulții nu mai cred în el. În compensație, ei se duc la vot.

Obsesie. Un amic: am descoperit recent, din întâmplare, că nevastă-mea a devenit brusc obsedată de sex. Din păcate, nu de al meu…

Premoniție. „Cred că băncile sunt mai periculoase pentru libertățile noastre decât întregi armate pregătite pentru război. Dacă americanii vor permite într-o zi ca băncile private să controleze averea lor, îi vor priva pe oameni de orice posesiune, întâi prin inflație, apoi prin recesiune, până în ziua în care copiii lor se vor trezi fără un acoperiș deasupra capului, pe pământul cucerit de părinții lor”. Credeți că acest text ce anticipează actuala criză financiară este unul recent? Nicidecum: el poartă semnătura lui Thomas Jefferson și datează din anul… 1802.

Volan. La volan, orice timid devine un șef, un judecător sever care dă sentințe severe celorlalți șoferi ori pietoni întâlniți în trafic. La peste o sută pe oră (J. Yanne) complexele se defulează, fantasmele capătă consistență, iar frica devine furie.

Zâzanie. Zgomot de fond și caracteristică a „colaborării” în cadrul oricărei coaliții de guvernare.

Whiskey. Țuica parvenitului. Adesea contrafăcută, ca și el.