Transplantul de rinichi a devenit o operație frecventă în România, desfășurată cu succes, foarte utilă în contextul în care apar din ce în ce mai multe cazuri de insuficiență cronică renală, la care dializa nu mai este de ajuns.
Numai în acest an, 5 pacienți din Suceava au beneficiat de transplant în clinici universitare din Iași sau Cluj, în total numărul persoanelor sucevene cu transplant fiind de 32.
Este o creștere semnificativă, spune șeful Secției nefrologie de la Spitalul Județean Suceava, dr. Mihai Ardeleanu, cauzată de faptul că mulți pacienți neglijează să se prezinte la investigații sau consult periodic și află prea târziu că suferă de o boală cronică de rinichi, ei ajungând în stadiul de insuficiență cronică renală.
Familia, primul “donator” de organe
Dr. Mihai Ardeleanu monitorizează strict, pe o listă pe care o are mereu la îndemână, atât pacienții care au suferit transplant de rinichi și beneficiază de tratament post-transplant, dar și pe cei cărora li se recomandă transplantul și așteaptă să apară un rinichi. De asemenea, el ține permanent legătura cu Spitalul “Carol Davila”, unde se efectuează astfel de operații, pentru a afla când este disponibil un rinichi. “Cum am aflat de existența unui rinichi, am mers repede, chiar la ușa pacientului, pentru a-l informa rapid”, a spus dr. Ardeleanu.
“În majoritatea cazurilor de transplant, rinichiul a fost primit de la rude în viață – mamă, soacră etc., doar în 3 cazuri fiind rinichi provenit de la cadavru. Mai sunt și de la donatori vii”. Dr. Ardeleanu a mai precizat că există destule persoane care vor să doneze un rinichi pentru bani, fiind personal abordat de unele, numai că sunt oameni “cu un anumit statut social și alcoolici”.
14 ani, cel mai vechi transplant de rinichi
Cel mai “vechi” transplant suferit de un pacient din Suceava datează din 1995, fiind vorba despre un tânăr care împlinește 30 de ani în acest an. În general, cei care suferă operație de transplant sunt persoane foarte tinere, spune medicul. De pildă, pacienții operați anul acesta sunt născuți între anii 1965-1977. Ei vor urma tratament toată viața, pentru a ajuta organismul să nu respingă noul organ, dar viața lor este salvată și asta contează. “În general, sunt persoane pensionate medical, dar și active, chiar avem două care lucrează în sistemul sanitar. Este necesar să ducă o viață normală, e bine și din punct de vedere psihic să fie ancorați în realitate”.
Comentarii