Acesta a trăit pe vremea împăraților romani Dioclețian și Maximian Galeriu (284-311), fiind fiul voievodului Cetății Tesalonicului, botezat în taină de către părinții săi, de frica cruntelor prigoane împotriva creștinilor.
Și îl învățau părinții, în camera cea ascunsă a palatului lor, toate tainele Sf. Credințe, luminându-i cunoștința despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum și milostenia către săraci, săvârșind faceri de bine celor care trebuia. Și așa, Dimitrie a cunoscut adevărul din cuvintele părinților săi, dar, mai ales, a început a lucra întrânsul darul lui Dumnezeu. Și tânărul creștea, cu anii și cu înțelepciunea, urcând, ca pe o scară, din putere în putere. Și ajungând la vârsta cea mai desăvârșită, părinții săi s-au dus din vremelnica viață, lăsând pe tânărul Dimitrie moștenitor, nu numai al multor averi, ci și al bunului lor nume.
Deci, Maximian împăratul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dânsul pe fiul acestuia și, cunoscându-i înțelepciunea, l-a făcut voievod în locul tatălui său. Și a fost primit sfântul cu mare cinste de către cetățeni, iar el cârmuia cu multă vrednicie poporul, propovăduind, pe față, dreapta credință și aducând pe mulți la Hristos.
Nu după multă vreme, a cunoscut împăratul că voievodul Dimitrie este creștin și s-a mâniat foarte tare. Drept urmare, întorcându-se biruitor dintr-un război cu sciții, Maximian a poruncit să se facă praznice, în fiecare cetate, în cinstea zeilor și a venit împăratul și la Tesalonic. Dimitrie, fiind întrebat de sunt adevărate cele auzite despre dânsul, a răspuns cu îndrăzneală, mărturisind că este creștin și a defăimat închinarea păgânească. Îndată împăratul a poruncit să-l închidă în temniță, până la încheierea jocurilor organizate în cinstea venirii sale.
Și se bucura împăratul, mai ales văzând pe un luptător vestit, Lie, vandal de neam, puternic și înfricoșător la chip, că se lupta cu cei viteji și-i ucidea, aruncându-i în sulițe. Era acolo un tânăr creștin, cu numele Nestor, cunoscut Sf. Dimitrie. Acesta, văzând pe Lie ucigând oameni fără cruțare, mai cu seamă creștini, s-a aprins de râvnă. Și vrând să se lupte cu Lie, a alergat la sfântul în temniță, cerând de la dânsul rugăciuni și binecuvântare, ca să-l poată birui pe acel ucigaș de oameni. Însemnându-l cu semnul Sf. Cruci pe frunte, sfântul i-a zis: „Du-te și pe Lie vei birui și pe Hristos vei mărturisi!”. Deci, intrând în luptă cu Lie, Nestor a strigat: „Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi!”. Și îndată, trântindu-l jos pe Lie, lovindu-l cu lovitură de moarte tocmai în inimă, l-a omorât.
Împăratul s-a întristat de moartea lui Lie și, aflând că Sf. Dimitrie este cel care l-a îndemnat pe Nestor să se lupte cu Lie, a trimis ostași, poruncindu-le să-l străpungă cu sulițele pe sfânt, fiindcă fusese pricina morții lui Lie. Acest lucru făcându-se imediat, marele Dimitrie și-a dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu, la 26 octombrie 303. Zăcând trupul sfântului pe pământ, niște creștini au luat sfintele lui moaște și le-au îngropat cu cinste și cu dragoste dumnezeiască. O slugă a sfântului a strâns sângele sfânt, de mucenic, în sfântul orar (veșmânt) ce-l purta sfântul pe umeri și inelul însângerat ce-l avea sfântul la mâna sa (făcându-se multe minuni cu el). Pentru aceasta, sluga, cu numele Lupul, a fost omorâtă. Tot atunci, din porunca împăratului, i s-a tăiat și capul Sf. Nestor.
La moaștele Sf. Dimitrie s-au făcut multe minuni și preaslăvite tămăduiri, dintre care amintim doar câteva. Un om oarecare, cu numele Leontie, foarte de cinste și cu multă credință în Hristos, a căzut într-o boală foarte grea, încât doctorii nu-i mai puteau face nimic. Acesta a năzuit la Sf. Biserică a Mucenicului și, îndată ce l-au dus acolo, chemând numele sfântului prin buzele sale, lesne s-a tămăduit de acea boală. Drept mulțumire, Leontie a stricat locașul cel mic, unde era trupul sfântului, și a zidit din temelie, în Cetatea Tesalonicului, un locaș mare, ce dăinuiește și azi. Vrând acest iubitor de Hristos ca să ia oarece părți din trupul sfânt al mucenicului spre a le duce la Iliric, unde avea dregătoria de guvernator, căci dorea să zidească și acolo o biserică, a fost oprit de către acesta, prin arătări de noapte. Deci a fost nevoit să facă a doua călătorie la Tesalonic; luând hlamida (haina) și o parte din orar (veșmânt) și punându-le într-un sicriu de cinste, a pornit spre Sirmium (reședința sa din Panonia). Fiind vreme de iarnă și sosind la malul Istrului (Dunării), ce era foarte mare, s-a mâhnit mult. Atunci Sf. Dimitrie, arătându-i-se în vis, i-a zis: „Să nu ai nicio grijă, ci ține în mâini cele ce duci și treci, fără nicio îndoială, râul!”. Guvernatorul, trezindu-se, s-a suit în car și a trecut râul, cu sicriul în mâini, precum i se spuse, fără a păți ceva. Ajungând la Sirmium cu bine, a așezat sicriul cu sfintele odoare în biserica ce o zidise mucenicului. Și mulți s-au bucurat de minunile și tămăduirile făcute de acea sfântă hlamidă.
Ing. IOAN PAPUC
Comentarii