Cărților care demască ororile din penitenciarele regimului comunist românesc, li se adaugă încă una, Proscrisul, avându-l autor pe domnul profesor Ion Prelipcean.
Apărută la Editura Little Lamb, Suceava, 2009, cartea surprinde pe cititor prin ineditul modului în care a fost concepută: pe de o parte, avem un roman, cu personaje bine conturate, care conving prin firescul dialogului, al gândirii și acțiunii lor, pe de altă parte, suntem racordați la o veritabilă bază de date, informații, desprinse din arhivele și fondurile documentare asupra cărora s-a aplecat cu migală și pasiune redutabilul condeier, Ion Prelipcean.
Personajul principal, Nicolae Zancu, țăran din Pleșești – Hreațca, narează la persoana întâi evenimentele în a căror vâltoare a fost azvârlit aproape șase ani: august 1959-aprilie 1965.
Însorita dimineață de 9 august 1959, în care tânărul de 25 de ani se pregătea să mear-gă la o serbare populară în co-mună, nu prevestea prin nimic drama al cărei protagonist urma să devină.
Autoritățile comuniste nu puteau tolera tăria de caracter, verticalitatea morală, refuzul de a face compromisuri. Și cum Nicolae le avea pe toate acestea, conflictul este inevitabil. Față în față, mașinăria de tocat destine omenești, de schilodit vieți, și omul singur, hăituit și hărțuit, destinat din startul confruntării să poarte pecetea suferinței fizice și morale. Inegal acest raport de forțe între călăi și victimă!
Înscenările, dosarele confecționate la ordin, mărturiile mincinoase ale unor consă-teni, anchetele dure și, în final, sentința: vinovat pentru ,,huliganism politic” (!), deci 5 ani și 8 luni detenție!
Cititorului i se derulează pe ecranul ochilor minții și al conștiinței un scenariu de groază, început la închisoarea din Botoșani, continuat la Călărași, în coloniile de muncă din Bărăgan, și încheiat la penitenciarele din Delta Dunării.
Foametea, bătaia, înjurăturile și din nou înfometarea, bătaia. Personajul narează cu un soi de cumpătare, fără patimă, detașat parcă de ororile care au făcut parte din viața sa, zi de zi și noapte de noapte, aproape șase ani. Suntem martori la scene de sadism din partea unor exponenți ai regimului opresiv, dar și la mo-mente de solidaritate umană, de veritabilă omenie. Firul narativ se intersectează cu intervenția autorului, care ne așază sub ochi date, informații, evenimente politico-istorice, despre locuri devenite adevărate simboluri ale pătimirii neamului românesc sub teroarea roșie.
Cum spuneam la început, această carte se alătură unui șir întreg de cărți ce demască nelegiuirile care s-au petrecut vreme de câteva decenii în România. Dar oricât de multe cărți ar apărea și oricât de mult s-ar scrie despre DRAMA pe care a trăit-o un popor întreg între 1944-1989, tot nu ar fi destul. Mai ales că memoria colectivă a generațiilor care vin după noi se pare că nu este dispusă să înregistreze aceste sincope ale istoriei relativ recente.
Dar, mai bine, lăsăm cititorului privilegiul de a asculta mărturiile cutremurătoare ale lui Nicolae Zancu și, mai ales, de a trage învățămintele de cuviință!
Locotenent-colonel (r) RADU CIOBOTARI
Comentarii