Cu ce mână dai…

Au venit, au făptuit, au plecat. Da, vineri trecute, până pe la orele amiezii, pe str. Stejarului nr. 10, la apartamentul cu nr. 4 din blocul 70, sc. A s-a petrecut ceva cum n-a mai fost niciodată. Și…dacă n-ar fi (fost), nici noi n-am povesti… Vinerea trecută, trecută binișor de 50 de ani(iertare de deconspirarea aproximatică a vârstei), dna Cutare trebăluia prin cele munci casnice. Care dulcețuri de vișine, care argintărie de lustruit, care prăjituri și niscai găluște. Că, la urma urmei, nu era ea chiar o zi de cele obișnuite, nuu. Era… Dar mai bine să amânăm un pic. Și să vedem filmul… Și pre când gospodina noastră hămălea ea mai cu zor, numa’ ce sună careva la ușă. Ușoară mirare, căci femeia nu aștepta pe nimeni! La ușă…să pice femeia jos, nu alta ! Un chipeș curier așezase deja, cu delicatețe, în pragul ușii, un coș cu flori! Ce coș cu flori !

 

O… coșarcă întreagă ticsită de trandafiri! Dumnezeulee! Un coș magnific cu trandafiri albi, din cei mai superbi, se etalau în toată splendoarea în fața femeii năucite, fărâmată de emoție! Poate, biata !, și pt. că, luată repejor, nu se ridica la măreția momentului, poate, furată de treabă și iar muncă, o fi uitat că e ziua ei, poate că… nici capotul cel de toate zilele, în care grăbit se-nțoli, nu cadra defel cu evenimentul! Poate–poate… cel mai însemnat și mai durabil eveniment de pe str. Stejarului nr. 10, de când ea, strada, pe lume. Unde mai pui că cei musafiri atipici , potrivit misiunii lor, au mai și scandat un La mulți ani de toată cinstea, de ieșiseră și de se strânseră ciopor de-acu megieșii ca la urs ! Asta este. Cu ce mână dai, cu aiaa… Ce sameni, aia culegi… Aa, dar plecam și vă lăsam frumușel în ceață. Uitai să vă spui ce era mai important! Cei 55 de trandafiri erau comanda fiului plecat la lucru în Italia. Erau Dor, și erau Dragoste. Erau rodul educației pe care mama, extrem de atentă cu creșterea unicul ei copil, i-o dăruise pe traseul cel încercat al vieții. Și Virgil, coconul cel cuminte, iată: i-a întors-o cu vârf și bine-ndesat. Mai ales cu vârf… Că tot adusei vorba, aș formula și morala poveștii: Și ei sunt copiii din ziua de astăzi!