De aceea, „râul, ramul, tot ce mișcă-n țara asta”, l-au ne-murit în mii de pagini, în romanțe, în metale (unele prețioase), și-n marmoră, și-n lemn, și-n piatră aspră, dar mai ales în sufletele noastre. Fiindcă fără el am fi mult prea săraci. Sub egida Camerei Deputaților, Secretariatul general și a Societății Numismatice Române, Gruparea colecționarilor de medalii și insigne „Mihai Eminescu” a organizat Expoziția națională de medalii, plachete, insigne, cu participarea artistei plastice Doina Leahu, expoziție intitulată „120 de ani de la trecerea în eternitate a Luceafărului poeziei românești, Mihai Eminescu”. Vernisajul a avut loc în ziua de miercuri, 3 iunie, în sala „Constantin Brâncuși” din Palatul Parlamentului; expoziția rămâne deschisă până pe 26 iunie.La vernisaj a participat un public numeros, dar și reprezentanți ai Secretariatului general al Camerei Deputaților, ai instituțiilor de cultură din Capitală, ai mass-media. Pe lângă membrii Grupării colecționarilor (21), au expus: Doina Leahu, artist plastic, Corneliu Bedea, cartofilie, și sculptorul Nicolae Pascu Goia. Despre importanța evenimentului a vorbit Preafericitul Galaction Stângă, episcopul Alexandriei și Teleormanlului, vicepreședinte al Societății Numismatice Române, și președinte al Secției din Alexandria a S.N.R. Dl jurist Costin Mihai, sufletul acțiunii, președintele Grupării colecționarilor de medalii și insigne „Mihai Eminescu”, a evocat personalitatea poetului, spunând: „Eminescut este un simbol al României. Când zici Eminescu, zici România, când zici România, zici Eminescu”.A apreciat larga participare a colecționarilor, a expozanților din București, Alexandria, Bârlad, Vaslui, Iași, Botoșani, Ialomița, Gura Humorului, cărora li s-au înmânat diplome și medalia comemorativă din imagine, împreună cu insigne, drept distincție. Medalia are pe avers, în centru, portretul poetului în semiprofil spre dreapta, portretul ultim (1887), cel marcat de ultimii ani de viață. Portretul este încadrat circular de textul „120 de ani de la trecerea în eternitate a Luceafărului poeziei românești”. La baza portretului este scris numele poetului, în litere cu caractere mari, și anii 1850-1889. Cercul se încheie cu mențiunea: S.N.R. – G.C.M.I.-M.E 15 iunie 2009. Pe revers, în centrul medaliei este mormântul poetului, încadrat circular de textul: „Mormântul poetului din cimitirul Bellu, București”. La bază este scris: „Ca un luceafăr am trecut prin lume…”. Sub text este redată semnătura autografă cu fundiță. Medalia este din tombac aurit de calitate proof, are diametrul 50 mm, grosimea 3 mm și greutate de 42,48 gr. A fost executată la Monetăria Statului, de artistul gravor Maximilian Fetița, text-legendă, Mihai Costin. Insigna emisă cu prilejul aceleiași comemorări are formă ovală, este confecționată tot din tombac, având în câmpul central portretul poetului după fotografia din 1887, încadrat de două pene aurii, semnul scrisului. Apoi data – 15 iunie 2009, cu numele Mihai Eminescu, iar în partea de sus a insignei apare legenda: S.N.R. – G.C.M.I. – M.E. Fondul vișiniu al insignei scoate în evidență portretul în relief, de culoare gri, cu scrisul și cele două pene în auriu. Cu ocazia acestui eveniment, membrii Grupării colecționarilor s-au angajat să marcheze, prin acțiuni adecvate, aniversarea a 160 de ani de la nașterea poetului nepereche Mihai Eminescu din 15 ianuarie 2010. Dl Costin Mihai, președintele Grupuliui colecționarilor, declarase pentru Agerpress, pe 28 mai a.c.: „Este expoziția mea de suflet. Este cea mai mare expoziție la care particip”. Piesele – „vedetă” ale expoziției, dar și „favoritele” sale sunt: un inel de aur de 20 gr și altul de argint de 13 gr, ambele cu portretul gravat al poetului, dar și o brățară de argint cu un portret Veronica Micle și patru portrete Eminescu. Ca participant din Bucovina la expo-ziție, am expus 76 de piese de metal, printre care o medalie de argint aurit emisă în 1909, la comemorarea a 20 de ani de la trecerea în eternitate a poetului care a spus despre Bucovina noastră: „Mână doru-i tainic colo, înspre tine,/ Ochiul îmi sclipește, genele-mi sunt pline,/ Inima mi-e grea;/ Astfel, totdeauna când gândesc la tine,/ Sufletul mi-apasă nouri de suspine,/ Bucovina mea!” (“La Bucovina”, Mihai Eminescu,26 august 1866). Lavric Gavril, numismat
În calendarul românilor, atât ziua de 15 ianuarie, cât și ziua de 15 iunie, cea a trecerii în eternitate a Luceafărului poeziei românești, constituie momente de aducere aminte și de respectuoasă omagiere. S-au împlinit, iată, 120 de ani de cât Mihai Eminescu s-a ridicat ca un meteor, rămânând în posteritate Luceafăr pe cerul poeziei românești. Eminescu a fost pentru români un artist-cetățean, un istoric și pedagog al neamului, cel mai mare pe care l-a dat secolul XIX culturii noastre.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!



























Comentarii