Sub semnul dublului

Deschizător de drumuri în numeroase domenii ale cercetării academice de la noi (în principal: lingvistica; semiotica; poetica), Paul Miclău este în egală măsură un poet rafinat, care de-a lungul timpului a cizelat, cu o răbdare de benedictin, o specie poetică spectaculoasă, dar plină de capcane: sonetul.
 

Poet bilingv, Paul Miclău a început seria de sonete în limba maternă în anii ‘50, pentru ca un deceniu mai târziu să pornească ,,aventura franceză”, adică seria scrisă în limba lui Baudelaire. În tot timpul care s-a scurs, universitarul bucureștean (trăitor, în anumite etape ale vieții, și în alte spații geografice, cum ar fi Franța sau Québec-ul) a practicat cu succes și traducerea literară, reușind adevă-rate performanțe de muzicalitate și de sens în tălmăcirea unor autori ca Eminescu, Blaga, Bacovia, Arghezi, Barbu, Voiculescu. Recent apărută, culegerea de sonete Clipă fără sfârșit /Instant sans fin (Ed. Cava-liotti, 2009) reprezintă mult mai mult decât un volum « în oglindă », rezultat al unui exercițiu de autotraducere. Dacă precedentele volume (Sous le trésor, 1997 ; Au bords du temps, 1999 ; Ra-cines écloses, 2002 ; Semence de sens, 2005 ; Puits inté-rieur, 2008) au apărut exclusiv în franceză, această nouă carte propune cititorului o incursiune într-un spațiu al alternanței româno-franceze, în care textul din limba română nu coincide neapărat cu cel din limba franceză. În acest sens, chiar autorul, adică „dublul profesorului” mărturisește într-un text liminar, intitulat Două limbi /Deux langues : „Aici este vorba însă de o exprimare spontană în franceză sau în română, cu transpunere într-un răstimp de cel mult douăzeci și patru de ore, în cadrul aceleiași trăiri” (p. 4). Sonetele din cele două secțiuni ale volumului (Cumul de bucurii; Amara) recompun parcursul unei existențe, trasează repere ale unei deveniri poetice, surprind realul în elemente generatoare de sens. Cei ce vor căuta corespon-dențe perfecte între cele două limbi vor fi surprinși: călăuzit de autenticitatea pulsiunii poetice, Paul Miclău pornește când de la franceză spre ro-mână, când de la limba ma-ternă spre limba „de cultură”, „zicerea” lui fiind diferită uneori de la o limbă la alta. Bijutier pasionat și pasio-nal, Paul Miclău cultivă sonetul cu știința și cu talentul pe care le-a presărat în toate operele sale. Citindu-l, ne simțim cu un pas mai aproape de perfecțiune. ELENA-BRÂNDUȘA STEICIUC

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: