Din vorbă-n vorbă

> LATINISMELE sunt relativ frecvente în publicistica noastră, ele fiind, de regulă, expresii consacrate în limbajul cult, datorită cuprinderii unor semnificații cu puternic impact intelectual sau moral. Din texte recent parcurse, aducem astăzi în atenție două asemenea sintagme. Prima, mai rar întâlnită – ceteris paribus – este utilizată, de obicei, ca instrument al logicii, în filozofia analitică, dar și în analize pe teme economice.
 

Poate fi tradusă prin „toate celelalte condiții / lucruri /date rămânând neschimbate” și pune în evidență forța de influență a unui factor / a unei idei, ceilalți factori fiind considerați constanți, nemodificați sau ignorați. Iată și un citat dintr-un text (de analiză politică) al lui Horia-Roman Patapievici. „În această variantă, ceteris paribus, PNL este personajul pozitiv.”; apoi, autorul, schimbând doar o ipoteză – buna-credință a președintelui cu reaua sa credință, tot ipotetică, în încurajarea cunoscutei alianțe politice PSD-PDL – , ajunge la concluzia (teoretică) opusă: “În această variantă, ceteris paribus, PNL este personajul negativ.” („Evenimentul zilei”, 29 decembrie 2008). Cealaltă expresie este mult mai răspândită (aproape intrată în uzul popular): panem et circenses. A fost lansată de poetul latin Iuvenal, care cerea ironic să se dea poporului „pâine și jocuri / circ”, întrucât Roma n-ar mai fi avut (prin cel de al doilea secol al primului mileniu al erei creștine) idealuri și ambiții nobile, mulțumindu-se a primi hrană și distracție. Cum se vede, circenses este o formă de plural; de aceea e tradus adesea prin „jocuri”, românescul circuri, deși admis de dicționare, neexprimând fidel ideea sintagmei latinești. Aici o propunem atenției tocmai pentru a sublinia necesitatea de a ne apropia de expresii de acest fel cu… grijă lingvistică, pentru a nu-i denatura nici sensul, dar nici datele gramaticale, cum se întâmplă în citatul următor (extras din articolul unui cunoscut prozator român devenit publicist, scenarist și scriitor american): „Mulțimea aplaudă un circenses fără panem”. Acel un însoțind un plural latinesc pică precum nuca-n perete. > VENAL / VENIAL. Abordând aceste două neologisme adesea confundate, nu ne depărtăm prea mult de limba latină. Chiar dacă, pentru amândouă, specialiștii în etimologie trimit, în primul rând, la limba franceză (vénal, respectiv véniel), i se atestă, ca sursă directă, și latina cultă (venalis, derivat din venum „vânzare”, respectiv venialis, din venia „iertare”), de unde le-au preluat și francezii. DEX și DOOM nu-l înregistrează decât pe venal, ca fiind livresc și însemnând „care este lipsit de scrupule, care face orice lucru (reprobabil) pentru bani”. Poate tocmai de aceea se produce uneori înlocuirea nefericită a unui cuvânt cu celălalt. NDULR îl consemnează însă și pe mai rarul venial, cu explicația: „l. (relig. catolică) păcat venial, păcat care se poate ierta; 2. fără gravitate, neînsemnat, scuzabil: faptă venială”. Iată și două exemple de folosire a acestor neologisme: „Nenea Iancu a coborât-o (trădarea- n.n.) între păcatele veniale…” („România literară” nr. 51-52/2008; aici cuvântul este folosit corect); „Parvenitul social din literatura noastră clasică își pierde locul în favoarea parvenitului politic, în comparație cu care păcatele lui Tănase Scatiu apar ca venale” („România literară” nr. 50/2008; de această dată avem un caz de înlocuire a lui venial , adecvat în context, cu nepotrivitul venal). Pe internet (în texte românești), venal apare de circa 940 de ori, iar venial, de vreo 500 de ori.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: