„…Hristos trăiește în mine”

Iubitului nostru cler, cinului monahal și binecredincioșilor creștini din de Dumnezeu păzita noastră Arhiepiscopie, har, milă și pace de la Dumnezeu-Tatăl, iar de la noi, arhierească binecuvântare.
„Dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră”.
(I Cor.15, 14)
Hristos a înviat !
Iubiți credincioși,
Pentru omul puțin credincios, nimic nu este mai înfricoșător decât gândul la moarte. Acest om se silește din răsputeri să găsească metode de a rămâne nemuritor cu trupul, nemuritor pe pământ. Această gândire este cu totul nesăbuită, iar silința sa este fără izbândă. Să ascultăm ce a scris în Psalmi împăratul David despre moarte: „Nimeni însă nu poate să scape de la moarte, nici să plătească lui Dumnezeu preț de răscumpărare, că răscumpărarea sufletului este prea scumpă și niciodată nu se va putea face ca să rămână cineva pe totdeauna viu și să nu vadă niciodată moartea” (Ps. 48, 7-9).
 

Pentru omul credincios cu adevărat, „gândul la moarte înseamnă nemurire”, cum spune și Sfântul Antonie cel Mare, „iar când lipsește acest gând din sufletul omului, înseamnă moarte”, moartea sufletului. Frica de moarte pe unii îi duce la deznădejde și, ca urmare, singuri își pun capăt zilelor. Alții, cu o totală nepăsare și dispreț față de credința în Înviere și viața veșnică, nici nu vor să se mai gândească la moarte, ci își spun în cugetul lor împietrit: „…să bem și să mâncăm, căci mâine vom muri!” (I Cor.15, 32). Câtă durere sufletească trăiesc creștinii cei tari în credința în învierea morților care au în sânul familiilor lor asemenea persoane ce cred că viața omului se sfârșește la marginea mor-mântului și nu cred în învierea trupurilor și viața de după moarte, viața veșnică! Față de acești oameni slabi în credință, Sfântul Apostol Pavel ne sfătuiește să ne apropiem sufletește fără să le judecăm gândurile (Rom.14, 1): „Datori suntem noi cei tari să purtăm slăbiciunile celor neputincioși…” (Rom.15, 1). Trăirea noastră pe pământ fără credința în învierea morților înseamnă o zădărnicie, cum scrie Sfântul Apostol Pavel: „Dacă nu este învierea morților, nici Hristos n-a înviat. Și dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este atunci propovăduirea noastră, zadarnică și credința voastră; …dacă nădăjduim în Hristos numai în viața aceasta, suntem mai de plâns decât toți oamenii; …dacă morții nu înviază nicidecum… De ce mai suntem și noi în primejdii în tot ceasul?” (I Cor.15, 13-14, 19, 29-30). Cât de bun este Dumnezeu cu noi, câtă iubire ne-a arătat prin Întruparea Fiului Său! Prin cuvintele Evangheliei Sale, Domnul nostru Iisus Hristos ne-a învățat cum să ne trăim viața aici pe pământ pentru a o dobândi pe cea veșnică întru fericire, iar prin învierea Sa, ne-a chezășuit și învierea noastră în împărăția cerurilor. Iubiți fii duhovnicești, Starea noastră sufletească de nespusă bucurie pe care o trăim în sfânta noapte a sărbătorii Învierii Domnului este izvorâtă din încredințarea noastră neclintită în adevărul Învierii Domnului cu trupul Său omenesc, iar prin Învierea Sa, și a trupului nostru. Este o încredințare atât cu mintea, cât mai ales cu sufletul, cu întreaga noastră ființă. Cuvintele și cântările sărbătorii Învierii Domnului pătrund adânc în sufletele noastre, sporind și întărind credința în adevărul Învierii Domnului. Trăim în noaptea de Paști bucuria prezenței tainice a lui Dumnezeu în întreaga noastră ființă: „Înviind Hristos”, glăsuiește cântarea pascală, „acum toate s-au umplut de bucurie, și cerul, și pământul, și cele dedesubt”. Întreaga creație a lui Dumnezeu se împărtășește de această negrăită bucurie. Prin moartea și învierea Sa cu trupul, Mântuitorul a omorât moartea și a trupului și a sufletului, dăruindu-ne viață și, odată cu aceasta, putința de a învia și noi cu trupul la obșteasca înviere, izbăvindu-ne de stricăciunea morții. Tot atunci și firea – lumea nerațională, întreaga creație – se va înnoi (Mat.19, 28; II Petru 3, 13; Apoc.21, 1). În noaptea sfântă de Paști, simțim și rostim în taină împreună cu Sfântul Apostol Pavel: „Nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăiește în mine. Și viața mea de acum, în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine” (Gal. 2.20). Trăirea în credința Învierii și a vieții veșnice trezește în noi conștiința importanței valorilor netrecătoare – viața de sfințenie, adevărul Evangheliei, care-l face pe om cu adevărat liber, dreptatea dătătoare de pace, dragostea creștină, care apropie pe om de om și pe toți de Dumnezeu, iertarea vrăjmașului, care-l face pe om asemănător cu Dumnezeu, munca, „cea mai de preț comoară pentru om” (Pilde 12, 27), dătătoare de sănătate trupului și minții (Pilde 6, 8). Iar dacă din roadele muncii sale împărtășește celor aflați în lipsuri și suferințe, omul dobândește „comoară în ceruri” (Mat. 19, 21), dobândește viață veșnică întru fericire (Mat. 25, 46). Credința în Înviere și viața veșnică ne păzește de a nu ne face un idol din bunurile pământești, ne învață „să nu privim la cele care se văd, ci la cele ce nu se văd, fiindcă cele ce se văd sunt trecătoare, iar cele ce nu se văd sunt veșnice” (II Cor. 4, 18), ne păzește de o mare ispită și anume: „grija de trup să nu o facem spre pofte” (Rom. 13, 14). Credința noastră în Înviere și viața veșnică trebuie să o unim cu cele scrise de Sfântul Apostol Pavel: „Noi toți trebuie să ne înfățișăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, ca să ia fiecare după cele ce a făcut prin trup, ori bine, ori rău” (II Cor. 5, 10). În fața acestui „scaun de judecată” vom da socoteală pentru orice cuvânt deșert pe care îl vom rosti, ne spune Mântuitorul în Sfânta Sa Evanghelie (Mat.12, 36). Trăirea noastră în Înviere și viața veșnică este o trăire în duhul bucuriei, al bucuriei chiar și în necazuri. „Fericiți veți fi când vă vor ocărî și vă vor prigoni și vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, mințind din pricina Mea” (Mat. 5, 11). Bucuria și în necazuri este legea vieții creștine, „căci vouă vi s-a dăruit pentru Hristos”, scrie Sfântul Apostol Pavel, „nu numai să credeți în El, ci să și pătimiți pentru El” (Filip.1, 29); „…întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, bucurați-vă, pentru ca și la arătarea slavei Lui să vă bucurați cu bucurie mare” (I Petru 4, 13). Oamenii, călăuziți în trăirea vieții lor de credința în Înviere și viața veșnică, au creat opere nemuritoare în artă, în literatură și în alte domenii de gândire și activitate, opere care înalță și liniștesc sufletul omului. De exemplu, mănăstirile noastre din „sfânta” Bucovină cu bisericile pictate în interior și exterior, Putna, cu mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare împreună cu prețioasa colecție de broderii, unică în lume, vechile noastre case țărănești, portul (costumul) popular și altele asemenea acestora, încununate de slujbele noastre bisericești cu ale lor sfinte cântări, pe care ascultându-le „în cer ni se pare a fi”, sunt valori nu numai ale culturii neamului nostru românesc, ci și ale credinței noastre ortodoxe și ale artei universale. Amintim apoi culorile veșmintelor și fețele sfinților zugrăviți pe pereții sfintelor noastre biserici, care ne fac să întrezărim chipul, înfățișarea omului înviat, al omului locuitor, cetățean al împărăției cerurilor, al omului care și-a trăit viața sa pe pământ cu credința în învierea morților și a vieții veșnice. Privirile sfinților zugrăviți pe pereții bisericilor noastre îndreptate atât către Dumnezeu, cât și spre noi ne fac să ne simțim într-o comuniune sufletească cu ei și cu Dumnezeu. Toate acestea arată frumusețile sfintei noastre credințe ortodoxe, frumuseți izvorâte din credința în Înviere și viața veșnică prin lucrarea harului Sfântului Duh. Iubiți credincioși, Bucuria Învierii ne stăpânește sufletele în măsura în care „am murit” față de păcat și „am înviat” din moartea păcatului în Sfânta Taină a Spovedaniei. Bucuria din noaptea de Paști este sporită și de dărnicia noastră îndreptată către „frații prea mici” ai Mântuitorului aflați în suferință și lipsuri, pentru ca și ei să întâmpine marea sărbătoare a Învierii cu bucuria mângâierii dată de puținul nostru ajutor pentru traiul lor zilnic. Bucuria noastră în noaptea de Paști trebuie să aprindă și să sporească lumina conștiinței noastre față de tot ce înseamnă valoarea morală, spirituală, culturală, care contribuie la „plini-rea” demnității omului – chip al lui Dumnezeu. În acest scop, datori suntem ca părinți trupești sau duhovnicești, învățători și profesori, să îndrumăm „cu timp și fără timp”, cu dăruire și dragoste creștinească pe tinerii noștri elevi și studenți să-și a-plece tot mai mult privirile, mințile și inimile asupra cuvintelor Sfin-tei Scripturi, „Cartea Cărților”, ale Sfinților Părinți, „purtători de Dumnezeu” și chiar pe paginile literaturii clasice, laice, care au un conținut moral, așa cum îndeamnă și Sfântul Vasile cel Mare în lucrarea sa „Cuvânt către tineri”. Să pună la inimă valoarea muncii, a cinstei și respectarea legilor ziditoare de suflet și a tuturor îndatoririlor cetățenești pentru ca viața oamenilor din vremea noastră să nu ajungă să fie stăpânită în comportarea lor de legile „junglei” și ale haosului moral, social și economic. Cu toții să ne îndreptăm cât mai des pașii spre sfânta biserică, așa cum făceau înaintașii noștri; să îngenunchem cu trupul și cu sufletul în fața sfintelor icoane străjuite de candela aprinsă din casele noastre; gurile noastre să rostească cu toată luarea aminte, în șoaptă sau în taină, rugăciunile din cărțile noastre bisericești; să citim scrierile Sfinților Părinți, între care strălucește Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, strămutat la lăcașurile de veci, în împărăția lui Dumnezeu, acum 1.630 de ani. Noi, cei de astăzi, fii ai Bisericii noastre strămoșești, datori suntem să-i aducem cinstirea cuvenită la acest popas aniversar, ca cel care a fost un model de trăire creștină, de slujire pastorală, un mare învățător și luminător al dogmelor credinței noastre ortodoxe, slujitor cu desăvârșită dăruire a „fraților prea mici” ai Mântuitorului, oferindu-le adăpost, îngrijire și hrană pentru suflet și pentru trup în locuințe anume aranjate, așezăminte numite de noi „Vasiliade”. Rog pe Bunul Dumnezeu ca sărbătoarea Sfintelor Paști să o trăiți cu pace și sănătate întru bucuria Învierii. Hristos a înviat! Al vostru de tot binele voitor și către Domnul pururea rugător, PIMEN, ARHIEPISCOP AL SUCEVEI ȘI RĂDĂUȚILOR

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: