Un punct de vedere

Diversiune cu grețuri

Moto: „De ce uitați că-n voi e și număr și putere?” (M. Eminescu, Împărat și proletar)
Nemulțumiți, desigur, de rezultatul neconcludent al alegeri-lor locale, actorii politici de la putere și de lângă această Doamnă care se lasă mereu sedusă, dar nu abandonată, se iau la întrecere, care mai de care, să promită marea cu sarea. Că sunt de stânga, de dreapta, de centru, de sus, de jos, toți politicienii au simțit, la unison, o grijă maternă față de pensionari, față de cei cu 500 lei (Tăriceanu le-a zis că tot cu atât vor rămâne) și de toți săracii și sărăciții perioadei de tranziție.
 

Toate ca toate când zic Iliescu, Geoană și Diaconescu de sărăcie, șomaj, pensii, etc.; mai treacă-meargă, dar să-l auzi pe Boc, urcat pe Feleac, să-l vadă Țara cum îl roade la lingurică chestia pensionarilor și a altora cuprinși în cinci puncte, simți așa, că te ia cu greață și cu rău la pântece, și-ți aduci aminte ce-a spus evreul despre socialism. La întrebarea „cum vedeți voi socialismul?” s-au dat răspunsuri „pe linie”, numai omul nostru, după ce ne-a învățat cum să construim noua orânduire, a zis că socialismul se aseamănă cu un vapor care înaintează pe furtună, îți vine rău de mare și verși și verși și nu se mai termină. Capitalismul românesc, „de cumetrie”, cum i-a zis Iliescu, levantin cum i-am zis eu și imatur, este prezentat de potentații zilei ca scrânciobul lui Ilf și Petrov, în care toți pot să se zbenguie, învârtindu-se după cât le place, după necesități, atâta doar că te amețește de cap și-ți vine să verși. Capitalismul lui Boc, Tăriceanu și Geoană este socialis-mul de care am amintit, dă după nevoi, așa că nașa Pantilica (în fiecare localitate este cel puțin una!) mi-a spus mie și la toată lumea că, dacă așa arată capitalismul și democrația, face ceva (a zis-o pe șleau, românește) pe amândouă. Să fim înțeleși: nici Guvernul, cu atât mai puțin partidele nu pot face nimic în fața avalanșei prețurilor, nici măcar pentru a fi păstrate în limite suportabile. Ce poate face Guvernul? Poate să dea pomeni, numite subvenții, la cine trebuie și mai ales la cine nu trebuie, ajutoare pentru cei ajunși singuri în nevoi, că la toată urma „cum îți așterni, așa dormi”. Dacă n-ai vrut să muncești, n-ai anii de pensie sau ai căzut pradă politicii sociale postdecem-briste și ai fost scos la pensie la 40-45 de ani, cum, mama dra-cului, ai obrazul să ceri pensie la fel ca unul care a muncit neîn-trerupt 35-45 de ani? Ca să asigure pacea socială și să transforme coșul zilnic într-o urnă de votare, guvernanții noștri au inventat aparatul acela de care am mai amintit – A.S.C. (aparatul de scărpinat între coarne – ce, ați uitat?!), ajuns să funcționeze acum la întreaga capacitate. Vă amintiți zicerea ministerială (Vosganian, Remeș) „prețurile n-ar avea motiv să crească”? E ca și cum ar fi păstrat reprezentanții statului ceva, cât de cât semnificativ, cu care să poată interveni în economie, altfel decât cu gura, cu care, oricât de mare ar fi, nu poți influența piața și prețurile. Am auzit mult prea des prostia fudulă cum că oricare între-prinzător face un serviciu social deosebit, dă de lucru ca să nu moară de foame semenii lui, frații lui, sacrificându-se pe altarul altruismului. Ce mistificare! Întreprinzătorul X nu ar exista fără amărâții cu 500 lei pe lună, iar profitul lui este cu atât mai mare cu cât salariile sunt mici și prețurile mari. Ca să nu rămână mai prejos, și președintele se zbate ca să-i scoată la liman pe cei ce n-au, chemând la Cotroceni toată floarea cea vestită a politichiei românești. Evident, întâlnirea de la Palat nu va avea nicio urmare asupra prețurilor, care-și văd liniștite de urcușul lor. „Fără populisme!”, zice președintele, și toți, ur-mând mărețul exemplu, dau populismul deoparte, bagă mâna în hasnaua țării și împart dezinteresați bani amestecați cu promisiuni. Este de la sine înțeles că întâlnirea președintelui cu partidele parlamentare a avut neîndoielnicul rol de a fi deschis campania electorală neoficială pentru alegerile parlamentare din toamnă. Puteți fi siguri că, dacă cei vizați de grija președintelui, Guver-nului, partidelor, nu ar fi purtătorii de voturi, nu li s-ar da mai mult decât un șut în fund. Cum s-a ajuns la situația în care unii, puțini, au prea mult și alții, imensa majoritate, prea puțin, nu-i chiar așa de complicat de aflat. Totul se află în politica mioapă, neghioabă de după 1989, în jaful organizat asupra economiei naționale, ieșită din truda și suferința milioanelor de oameni. Auzi pe câte unul (ori e prost, ori e reacționar) că vorbește de agricultură performantă. Cu ce? Cu cine? Nu vă pare rău – mie îmi pare – că mâncați pâine străină, când pământul țării rămâne în paragină? Aud că fostul ministru Șereș va fi judecat și pentru subminarea economiei naționale. De la procesul (dacă se poate numi așa?!) lui Ceaușescu nu s-a mai auzit de așa ceva. Câți oare n-ar trebui judecați pentru trădare și subminarea economiei naționale? Cei vizați au avut grijă să distrugă și industria de armament, să nu se găsească nici gloanțe ca să fie împușcați. Guvernanți și politicieni, prea vă jucați cu focul ca să nu aprindeți o vâlvătaie socială. Cu și fără ajutoare sociale, cu și fără subvenții, cu și fără pomeni, societatea se radicalizează, pentru că prea vă legănați pe pânza de păianjen a averilor rău agonisite. Chiar nu vă temeți de o adevărată revoluție? Treaba voastră! Numai să nu spuneți că nu sunteți vinovați.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: