Apropiata soră de departe

În Uniunea Europeană, soarele răsare la Sulina și apune la Cabo da Roca. El urcă pe cer dintr-o țară latină, România, și coboară de pe boltă, în ocean, tot într-o țară latină, Portugalia. După o lege veche, a distanței care intensifică, dar și verifică sentimentele, cele două surori cu sânge latin de la extremitățile Europei au una din cele mai frumoase și stabile relații care pot să existe între două state.
 

Profundul respect reciproc, afecțiunea sinceră nu au fost niciodată știrbite într-o zbuciumată istorie comună, a continentului și a latinității, și au rezistat chiar și la proba grea a migrației românilor spre locuri de muncă în Vest. Aristocrată, Portugalia, sora de la celălalt capăt al Europei, ne este din această cauză poate cea mai aproape. Cum atunci să nu ne bucurăm la sărbătoarea Zilei sale Naționale? Cu Ziua Națională la 10 iunie, legată de numele Poetului Național, Camöes, ceea ce reprezintă supremul omagiu adus vreodată unui scriitor, Portugalia rămâne pentru noi mai ales istoria iubirii scriitorilor noștri pentru Portugalia, Nicolae Iorga, Mircea Eliade, Lucian Blaga, Adrian Marino, Roxana Eminescu, Micaela Ghițescu, Mihai Zamfir – primii care ne vin în minte dintr-un șir impresionant, dar și a noastră pentru cărțile sale, cărți care, începând cu ,,Lusiada”, capodopera literelor lusitane, în 1965, cu celebrele ,,Scrisori portugheze ale Marianei Alcoforado”, din 1967, și continuând cu Eça de Queiróz, José de Saramago, Fernando Pessoa, António Lobo Antunes și atâția alții, adună peste o sută de titluri transpuse în românește (circa o treime prin talentul, efortul, pasiunea, dăruirea minu-natei traducătoare care este dna Micaela Ghițescu). Unele din acestea s-au tipărit cu sprijinul Ambasadei deschise la București, întotdeauna activă, eficientă, elegantă în promovarea culturii portugheze, E.S. dl Alexandre Vassalo, actualul ambasador, ilustrând acest adevăr deosebit de pregnant și cu multă distincție. În ani și veacuri diferite, Portugalia și România și-au pierdut marii poeți, cei mai mari, pe Camöes și Emi-nescu în același iunie urcând spre cea mai lungă zi a anului, precum faima lor pe firmamentul timpului. Este și acesta, poate, un semn, care vorbește despre o urzeală în țesătura vremii, mai trainică și mai tainică, decât se arată privirii. Dar cum de văzut nu se vede bine decât cu inima, să ne-o deschidem larg bucuriei Sărbătorii surorii noastre latine de la celălalt capăt al Europei.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: