Cân’ eram flăcău la mămica…

Vreme trece… > Singurul loc, singura dată, singurul caz, pesemne, când sloganul (cam desuet și stârnitor de zâmbete!) Ai carte, ai parte e la-laa… pușcărie! Pă bune! Am un prieten din Stupca (când eram mic, m-a învățat să joc ping-pong), îl cheamă Costică Marcu și e, a fost o viață, agent veterinar. Viața, cu căile ei nepătrunse, fițoase, nebănuite, și… ceasul rău & mâța neagră, i-a cam încurcat cărările, în ceasuri de teribilă cumpănă. Și… trezit, vaai, la penitenciarul din Botoșani, acum, auz, bucuros, ca degustător de carte ce-mi închipui că-s, că… va lucra la biblioteca unității!

 

De ce nu?! Ceva carte are, de la Stupca fiind, curriculum chipos este, așa că… de la fiștecare după puteri, fiecăruia după nevoi, v. principiul glorioasei repartiții socialiste. Așa că, fârtați… pătați, puneți lăbuța pe carte, că, iată, nici nu știi cât de bine prinde. Or fi ele rădăcinile învățăturii amare, dar roadele ei, iată, îs dulci. Pă ’reacu! Iar dacă în civilie mai nime nu mai dă doi bani pe carte – pe citit, uite că la Mititica dreptatea meritată se împlinește mai abitir. Halal! Da’, să-i lăsăm pe pârnăiași în plata Domnului și să veghem mai atent la purtările noastre. Care purtări, care năravuri… > Vreme trece, vreme… Colegiul Național Mihai Eminescu din Suceava (de pe Zamca și… fostul Liceu Pedagogic) are un cenaclu literar și… plastic de toată isprava. Se cheamă EMIN, nu mă miră, concentrează forțe notabile și, periodic, frumos răspicat, își clamează public identitatea. Recent, producțiunile, chiar dacă în damful crud al inocentei vârste, au fost strânse, parte din ele, între copertele unei antologii frumoase și convingătoare, ca o carte de identitate, de maturitate: Vreme trece, vreme vine…, florilegiu de versuri și proză (zice pe copertă), mai puțin proză, că n-am văzut pe nicăiria. 45 de păginuțe zglobii și istețe, norocoase purtătoare de mesaj liric, imagine și de cuvânt a ceea ce sunt junii autori: niște visători imberbi și, cu vorba umflatului brăilean Fănuș – frumoși ca niște nebuni ai micului târg. BRAVOS, peste tot! La mai mare… Și miercuri ce vine, la ceasul amiezii, în aulă, vom avea și lansare de volum. Chiar volumașul de care am făcut repede vorbire. PA! > Fundația Europeană Drăgan a rotunjit 40 de ani de la pornire, promotoare a culturii și carității pe bază de… Gas & Butan. La mijloc (în față și la sfârșit) e/sunt, totul, mintea și manevrele inspirate ale magnatului Iosif Constantin Drăgan (din Banat, dar aventurier și trăitor în lumea mare), istoric protocronist (o gogoriță mult gustată de-un analfabet ca Ceaușescu, cu care se avea în grații, al’minteri) și… octogenar încă în funcțiune. Și mai sunt, tot rotund, 60 de ani de existență a Grupului Butan Gas, tot a dumisale antrepriză, bănoasă proprietate. Drept pt. care, în semn de aniver-sare, în apropiere de orașul Orșova, Costică-Costică a dispus înălțarea unui impresionant Decebal Rex – o statuie de 40 de m, cea mai înaltă sculptură de piatră din Europa! C-așa-i românu’, cân’ se fudulește (de la fudulii!)… Într-o parantesă, îți mai spui că toată avuția fabuloasă de care ți-am pomenit a intrat în tutele nevesticii lui Drăgan, o jună modestă și inteligentă – Daniela Veronica Gușă de Drăgan. Care nu e alta decât fiica generalului, faimos la Revoluție pt. stoparea rusalăilor buluciți pe la granițe, de mâna cărora lungă avea să și piară! Aa, în menajul Drăgan diferența de vârste dintre părți urcă mai sus de, dee… 40 (patruzeci) de anișori… Banul n-are miros, banul n-are nici… vârstă. > Ne face plăcere, pe de altă parte, să aflăm că bunica (maternă) a lui Dan Puric, genialul mic și înțeleptul erudit, e din familia de boieri Sbiera! Și că, un Constantin Sbiera se și prenumără printre fondatorii Academiei. De asta vă tot poftesc să-l căutați pe Puric! Cartea a poposit zilele trecute și-n Suceava, nu costă un capăt de țară: un douăsute de mii, acolo. Poate vom avea, la Suceava, și o lansare cu omul acesta, model al junimii române, poate și ceva spectacol, vom vedea. Știu că se luptă pt. asta… > Hai atunci să și punem punct cu Dănuț (ta’su, medic ca și maică’sa, avea 53 de ani când l-a, când s-a născut!)! Să luăm amintee: A fi fericit nu înseamnă a te izola de trecut. A fi fericit nu înseamnă a trăi în sensul primar, de primate, sau ca meduza, care are simetrie radială și se duce acolo unde-i hrană. Fericirea adevărată este, după unii care zic „a trăi pentru a avea”, bogăția. Sunt oameni care sunt fericiți dacă au vile, jeepuri, mașini. Nu-i păcat în „a avea”. Un preot spunea că „banul e o funie, care te poate coborî în iad sau urca în rai, depinde ce faci cu ea”. Sunt oameni bogați care sunt minunați, care ajută, care dau, sunt bogații care sunt la a patra, la a cincea generație. Oamenii care au un capital autentic nu trebuie acuzați. Îi acuzi pe cei cu bogății spontanee, din astea care s-au făcut după ’89. A apărut acum un album cu 300 de inși care sunt milionari. Ei sunt cazuri penale, dar vor să se legitimeze ca fiind normali, să ne convingă că furtul face parte din business, că este ceva normal… d. b. calic în… portofel miliardar în… Codrule, măria sa