Conduite prezidențiale asemănătoare

Personalitățile importante ale vieții politice sau ale istoriei stau sub privirile admirative, critice sau indiferente ale oamenilor care formează baza societății. Sunt și destule personalități controversate. Cu greu se pot găsi oameni de rând sau lideri (personalități) despre care să se spună numai de bine sau numai de rău. Iată și exemplificări. Vorbim aici de conduita unor oameni ajunși în fruntea statului, deci a societății.

 

După cum bine se cunoaște, Boris Elțîn a fost unul dintre cei mai importanți promotori ai vieții democratice din Federația Rusă, dar a implementat o formă de democrație autoritară și i-a plăcut mereu să fie președintele „cu puteri sporite”. Comparativ, domnul Traian Băsescu vorbește mult despre democrație, susține un anumit fel al votului uninominal, dar îi place să fie președinte „jucător”, cum s-a exprimat domnia sa încă din campania electorală. Cine nu știe măcar câteva din faimoasele scene ale lui Elțîn care ori dansa cu foc (așa cum a făcut în campania electorală din 1996), ori dirija orchestra (așa cum s-a întâmplat în timpul unei vizite în Germania în 1994); iar consumul de alcool l-a făcut să rămână în avion, bunăoară, când urma să se întâlnească cu premierul irlandez, în anul 1994. Toată lumea știe că domnul președinte Traian Băsescu s-a simțit bine la un restaurant împreună cu fotbaliștii și Gigi Becali, după care s-a urcat la volan și a plecat acasă. La un alt local de pe malul mării a și dansat cu o frumoasă minoritară romă (țigancă). Domnului Traian Băsescu îi place să fie popular: dă mâna cu oamenii, ia copiii în brațe sau vine la botezul lor, se fotografiază cu amatorii de amintiri și face, cum se spune acum, „baia de mulțime”. Și face astfel de „băi” destul de des, inclusiv la întronizarea mitropolitului Daniel la conducerea Bisericii Ortodoxe Române. Lupta contra corupției a fost punctul cel mai important din programul politic al can-didatului Elțîn în campania electorală. Dar în jurul său continuau afacerile contro-versate, ba chiar și presupuse acte de corupție. Pe când era în Politburo, mergea la servi-ciu cu troleul și combătea activ fenomenul corupției. În campania electorală din 1996 pentru al doilea mandat a re-cuperat voturile cetățenilor, beneficiind de data aceasta de sprijinul puternic al mogu-lilor miliardari crescuți în ju-rul său și cu sprijinul său. În 1999 Elțîn avea în portofoliu de încredere doar câteva pro-cente și aceasta și grație luptei împotriva corupției doar prin vorbe. La noi problema celor 16 nave din flota Mării Negre a fost „clarificată” juridic, dar navele nu le mai avem, iar problemele de felul parcului Bordei din București sau casa din strada Mihăileană se dez-voltă în clarificări cu trecerea timpului. În anul 1993 Elțîn a trecut printr-un război dur cu Parla-mentul rus, în timpul căruia a fost declarat suspendat, dar a reușit să revină și să obțină prin referendum puteri sporite. Lupta cu cei 322 parlamentari care urma să fie „ aruncați de la balcon”, domnul președinte Traian Băsescu o continuă în zona votului uninominal cu scopul „curățirii” clasei politice din România, devenită acum, în definirea domniei sale, precum „zoaia de pe geamul” casei gospodarului român. Domnul președinte al României îi definește drept „zoaie” pe toți oamenii politici. Dar oare cine formează clasa politică la noi? Cu ce fapte sau argumente ne poate demonstra că toți, dar absolut toți oamenii politici pot fi calificați atât de jos și, deci, atât de grav! Surprinde nu numai exprimarea cu vorbe de la marginea vocabularului, dar și gradul de generalizare a calificării oamenilor politici din România? Iată câteva din asemănările, dar și deosebirile tot defavorabile nouă, a doi conducători de stat. Să fie oare și influența de la Răsărit în aceste asemănări? Atunci când a demisionat, Elțîn a declarat: „Îmi cer iertare pentru visurile dumneavoastră care nu au devenit realitate!”. Va fi oare asemănătoare și declarația domnului Traian Băsescu la sfârșitul mandatului /mandatelor?