Un sentimental ,,delicat și interiorizat”

Liviu Popescu configurează, încet, dar sigur, în lirica bucovineană, un timbru bine strunit, cu sensibilitate la idei. Starea sa poetică preferată este contemplarea, fiind un sentimental „delicat și interiorizat”, „un captator al imaginilor din micile poliedre, transfocator devenindu-i propriul suflet”(V.Bârgău).
 

Recenta sa carte, Înțelegerea tainelor, apărută în decembrie 2007, la Editura„Tipo Moldova” Iași, cu o copertă (Constantin Severin) și o grafică (Tatiana Novac) bine realizate, însumează 60 de poezii, autorul dovedind că dispune de aptitudinea de a se exprima liric, făcând concesie versului foarte scurt, uneori dintr-un cuvânt monosilabic:„și ți le pun / ție/ în brațe /…dă-mi mie / foc…” Titlul volumului conduce spre un univers poetic tivit cu inteligență artistică, într-un limbaj combinatoriu subtil: „sunt rememorări /care circulă /cu tălpile /goale /prin antichități /și colecții /pentru înțelegerea tainelor /prost luminate /de năravuri /știute…”.„Metabolismul” lui poetic este al unui solitar care are o anume spontaneitate cristalizată în geometrii, ros-tirea economicoasă, ușor her-metică și aproape stilizată: „Logic / sunt eu /sau nu sunt /eu/fratele meu /e acest semn /de întrebare /privit de-an-doaselea /la plivit /de buru-ieni /pe un câmp /de preziceri /și multe /îndoieli”. Liviu Popescu operează fără multe „straie metaforice”, însă rămâne preocupat pentru îmbinarea imaginilor, încât pare „un mânuitor de subs-tanțe prețioase în cantități minuscule, demonstrând pri-cepere și minuțiozitate de bijutier sau chimist lucrând cu elemente radioactive”(Dan Rupea). Poezia sa e spontană și adună elemente ce țin și de fantezia de coloratură, senti-mentală, uneori burlescă„ …sub pielea /ce se deschide/ văd armele /ascunse /în stra-turile moi /în rastele /de oase /subțiri /în nimic se vor pier-de /din nimic /vor trăi /în vecii”. Versul său se bazează pe o artă a vorbirii neașteptată, ca un„exercițiu de autoa-părare” împotriva „insomni-ilor viitoare”, fără afectarea imaginii: „în atâtea umilințe-iată zarurile /tocite /la colțuri /și totuși /noi /în munca în zadar /și /peste toate /vârsta ființei /de lumină /în doze /de relaxare /adăpostind /în creier /un exercițiu/al vieții/și al morții /și toate con-simțămintele /memorabilelor /lecții /de împotrivire”. Cu o putere de surprindere a unor elemente ce amintesc de sensibilitatea Magdei Isa-nos, Liviu Popescu își leagă identitatea și de firul de iarbă, „a doua mea /dragoste /după soare”, sperând în „adevărul /cel simplu /și de netăgăduit: /arătătorul /zilelor bune/și a celor /căzute /în păcat /mereu mereu /sub acoperământul /faptei /liturgice”, privind de „la fereastra închipuirii” unde „sindromul /tăcerilor /face loc /utopiilor”. De la „geană de melancolie” la „savoare expectorantă”, poetul „cu pieptul în vânt” pășește peste „pietre moi” la „împărțirea zăpezii” spre propria „cetate”, traversând sub ochii minții „treptele frigului”, considerând „triumful /un ac /în carul /cu fân”, pentru că „rănile vechi /sunt bătălii /pierdute /atâtea cât ochii /scot /din geneză /la o margine /a gropii”, ste-nografiind spații diverse, iar scrierea cuvintelor „pe nisip” se învață ce degetele muiate „în marea /speranță”. Tocmai de aceea poetul știe că mai are încă de migălit în grădina cuvântului, perfecționându-și uneltele, pentru că, în plin urcuș, rămâne „un fecioraș /subțire /la față /pe care Dumnezeu /îl răsfață”.Deși „pașnic” în aparență, Liviu Popescu este un poet cu o personalitate puternică, „pe deplin /fericit /în adăpostul /creierului /meu”, dispus la fapte și cuvinte în „sufletul /pereche/al unei viori”, fără însă a renunța la culoarea sa preferată: „pentru viața /mea /rozul este /pentru poezie /penele /pentru pălărie /le scot/din tufiș /și le trec /prin propria-mi /biografie/învelită /în ciocolată caldă /sub formă /de cochilie”, într-un limbaj glisant spre ironie, reușind să creeze chiar unele „tondouri”. Aflat încă „în rotocoale de pulberării”, Liviu Popescu și-a conturat deja un drum spre adevărata poezie, iar Înțelegerea tainelor a avut parte de o lansare selectă, în cadrul Cercului pedagogic Suceava 2 al profesorilor de Limba și literatura română, din 29 ianuarie 2008, la școala din satul în care autorul s-a născut și a copilărit – Udești. Dialogul între poeții Ion Cozmei și Liviu Popescu pe marginea acestui volum de versuri, intervențiile unor participanți, precum și lectura câtorva poezii au câștigat repede inimile asistenței, diminuând treptat din emoțiile poetului, cu rădăcini adânci în spațiul liric udeștean. EMIL SIMION

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: