Cu inocență, despre 18 ani

La prima auzire – căci la radio am auzit – ni s-a părut stranie includerea în programele consacrate Revoluției din decembrie 1989 și săr-bătorirea majoratului. A fost însă o idee bună, pentru că, într-adevăr, a devenit majoră generația născută în anul în care regimurile din Europa estică au fost pulverizate de revoluțiile anticomuniste. Este un majorat dublat parcă de mai multă maturitate, pentru că acești copii au crescut cu o conștiință me-reu și inevitabil raportată la prefacerile, în bine mai ales, dar și în rău, ale celor 18 ani scurși de atunci. Maturitate incomodă, oglindă necruțătoare pentru noi, cei ce i-am crescut, mai depărtați acum de noi decât am fost, la rându-ne, față de părinții noștri…
 

Dumitru TEODORESCU

Ne place să credem că și acest ziar, care împlinește de asemenea 18 ani, și-a de-monstrat maturitatea. Sigur, are și defectele vârstei. Între care poate cel mai grav este inadaptarea la modul de a înțelege lumea al unora care se ocupă de viața noastră. Rămânem copii uluiți în fața grosolăniei și micimii inte-lectuale ale multora dintre cei care aspiră – și chiar a-jung acolo! – la scaunele din care vor să ne conducă. Bă-tălia pe care o duc pentru a se cățăra acolo este una fără noblețe și onoare. Secretarul de partid rămâne același ca-n anii 50 ai secolului trecut când nu educația de acasă, școala și experiența bunului simț contau, ci cât de bine acela mânuia bâta, cuțitul sau toporul. Deosebirea este doar aceea că astăzi banul orânduiește ierarhiile. Ban câștigat oneros din bișniță-rii, tâlhării sau crime, care fac omul politic român – și este păcat de puținii care chiar sunt oameni politici – o specie la care omologul eu-ropean se uită dacă nu cu dis-preț, atunci sigur cu nedisi-mulată uimire. Egală cu a noastră. Președintele Băsescu are dreptate când cere altceva de la clasa politică. Numai că adesea ceea ce crește acum în grădină pentru recolta vii-toare are ca model tot acti-vistul de partid comunist. Obrăznicia, intoleranța, dis-prețul față de semen și de ce-tățeanul care l-a ales, iată chipul “nou” și totuși atât de cunoscut al politicianului (cerem scuze celor care nu merită o asemenea aprecie-re, dar sunt, repetăm, pu-țini…) român contemporan. Chiar dacă părem (încă) inocenți, noi promovăm în scris altceva. Dacă trebuie neapărat asemuit cu un lup-tător, atunci politicianul are datoria să combată pentru noi. Nu pentru el, nu pentru ai lui, nu pentru ei, nu pentru “ai noștri”, ci pentru noi. Căci “din sângele și din sudoarea noastră” își duce traiul. Îl alegem, el nu este un ales.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: