Sărut mâna, doamna doctor!

Mai devreme sau mai târziu, mai mult sau mai puțin bolnav, vrând sau mai mult nevrând, omul ajunge și la spital. Sănătatea este scumpă, nu poate fi asemuită cu nimic, iar speranța de viață pâlpâie în sufletul omului până în ultimul moment. Trăim în România și vedem mizeria din multe spitale, care parcă amplifică durerile pe care le simțim la internare. Saloane murdare, nezugrăvite de ani de zile, cu tencuiala căzută de pe pereți, sau, mai grav, cu tavanele pătrunse de apă de ploaie, în cazul celor de la ultimul etaj.
 

Trăim în România, plătim bani grei pentru sănătate, iar în unele spitale (am văzut acest lucru la o clinică din Iași) încă se mai plimbă gândacii, noap-tea, prin saloane. La polul opus, există, din fericire, chiar și în Spitalul Județean Sucea-va, secții care strălucesc de curățenie, fiind reabilitate nu din banii unității, cum ar fi firesc, ci prin grija și spiritul gospodăresc al medicilor, al cadrelor sanitare, al sponsorilor, ce țin la frumos, la un minimum de confort. Dacă ajungi într-o asemenea secție și mai găsești înțelegere, vorbă bună, calm, decență și respect, toate acestea se transformă într-un medicament miraculos, care contribuie la însănătoșire. E drept, competența medicului este esențială, dar ea nu este suficientă dacă nu-i stropită cu un dram de căldură sufletească, cu blândețea specifică omului bun, care își face meseria cu tragere de inimă, cerându-le și celor din jur să procedeze la fel. Nu abordam acest subiect delicat dacă, recent, nu sosea la redacție o scrisoare expediată din satul Păltiniș, județul Botoșani. Un bătrân de aici, pe nume Cojocariu Ion, în etate de 76 de ani, ne-a rugat să-i publicăm cele așternute pe hârtie „ca să citească – zice dânsul – toată lumea, despre activitatea pe care o desfă-șoară personalul medical de la secția oftalmologie a Spi-talului Județean Suceava, unde am fost operat de două ori. Prima dată în luna mai 2007, iar a doua oară în luna noiembrie”. Inițial, am crezut că cine știe ce rău i s-a întâm-plat moșului Ion și eram cu-rioși să aflăm ce are de re-proșat. Am citit misiva până la capăt și am rămas plăcut im-presionați de ceea ce spune dânsul. Cu cuvinte simple, scrise de mâna unui vârstnic, operat de două ori la ochi, cel în cauză nu găsește cuvinte să mulțumească pentru modul în care personalul de aici s-a pur-tat cu el. Nu se aștepta ca, la vârsta sa, să fie tratat astfel. Dar, să redăm întocmai o parte din scrisoare sa: „Mă simt vrednic să mulțumesc doam-nei doctor Martiniuc Georgeta pentru inteligența și gingășia de aur cu care m-a operat. Cu sufletul ei blând de mamă, mi-a redat vederea de care aveam atâta nevoie chiar și la vârsta mea de 76 de ani. Îi doresc tot binele din lume ei și personalului din subor-dine, care se poartă minunat față de bătrâni, încurajându-i cu cuvinte care merg la ini-mă. Dumnezeu să-i binecu-vânteze, iar eu îi salut cu tra-diționalul La mulți ani! Sărut mâna doamna doctor Mar-tiniuc! Cu tot respectul, Ion Cojocariu”. Vin sărbătorile de iarnă, e vremea colindelor, a urărilor de bine și a faptelor bune. Ion Cojocariu din județul Boto-șani a simțit nevoia, încântat de comportamentul minunat al unor oameni în halate albe, care i-au redat vederea, să le mulțumească. Și a făcut-o, convingându-ne, dacă mai era nevoie, că medicamentul „miraculos” de care vorbeam mai sus există și în multe sec-ții ale Spitalului Județean Su-ceava.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: