Mesageri ai tradițiilor locale

Dintotdeauna, în viața satului, dascălul a ocupat un loc important prin misiunea profesiei sale. Fiecare așezare românească își are statornicită o scară a valorilor, cu tradițiile și obiceiurile moștenite din generație în generație, în care școala a fost un factor conservator constructiv. Un proverb latin spu-ne că omul înfrumusețează locul, iar noi spunem că îl sfințește chiar. Dar nu e mai puțin adevărat că sunt și locuri care-l înnobilează pe om, înzestrându-l cu puteri creatoare. Un asemenea loc este și comuna Mănăstirea Humorului din județul Suceava, unde istoria are o pagină mereu deschisă și unde oamenii o respectă, de veacuri, cu o mândrie cumpătată.

 

Este un noroc să-ți faci aici meseria de dascăl, meserie care-ți oferă nebănuite posibilități de a modela suflete, de a sădi visuri, dar și de a pune la sigur adăpost ceea ce ne-au lăsat înaintașii, prin transmiterea urmașilor, zestrea neprețuită a folclorului. Învățătoarea Elena Candrea, localnică, în cei 30 de ani de muncă în școală și-a po-trivit mereu pașii folosind slo-va cărții cu „slova” gândului și a spiritului bucovinean. În mod statornic s-a străduit să valorifice bogăția locală a creațiilor populare prin an-trenarea copiilor, de la cea mai fragedă vârstă. Ei vin din fa-miliile de bucovineni care și-au păstrat și vorba, și portul, în ciuda trecerii vremii, cu nenumăratele ei furtuni. Tot așa cum clopotul Mănăstirii – monument istoric – din loca-litate își transmite dangătul ce vibrează peste împrejurimi de peste cinci sute de ani, oamenii locului și-au transmis cân-tecul și jocul popular. Preocu-parea neîntreruptă pentru valorificarea creației populare cuprinde, în activitatea dnei înv. Elena Candrea, o largă paletă de activități. Pornind de la simple discuții pe marginea unor texte auzite, redarea ver-bală și în scris a unor poves-tiri, credințe, proverbe, strigături și ghicitori, precum și vizite la domiciliul unor păs-trători de folclor și interpre-tarea unor dansuri, toate au dus la formarea unui nucleu artistic al copiilor în școală. Acest nucleu a devenit, în timp, grupul folcloric „Voini-celul”, care s-a evidențiat mai întâi în școală, apoi în comu-nă, după care a susținut spec-tacole în afara localității: la Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina de la Gura Hu-morului, orașul vecin, în ta-băra de creație „Balada” din aceeași localitate. Grupul fol-cloric „Voinicelul” s-a evidențiat și pe plan județean, obținând locul I la Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă, a participat la Festivalul fol-cloric pe Moldova de la Bacău, a susținut un program de colinde la Sala Palatului și la Televiziunea Română. Mai recent, „Voinicelul”, având 12 ani de activitate, și-a stabilit și un slogan: „Să jucăm cu vo-ie bună, după datina străbună!”. În vara trecută (2006), cu ocazia unei deplasări în Olanda, au prezentat un program artistic, ridicând publicul în picioare, cu prelungi aplauze, ducând astfel un mesaj cu totul deosebit din partea României, peste hotare. Din rândul „voiniceilor” s-au ridicat solista Viorica Macovei, cunoscută deja în țară, Ancuța Corlățean, elevă acum la Liceul de Artă din Iași în clasa a X-a și, în curs de afirmare, Andrei și Costel Moldovan, elevi în clasa a VIII-a. Activitatea acestor mesageri ai folclorului bucovinean a devenit cunoscută în țară prin ilustratele și calendarele editate cu membrii grupului, motiv de mândrie pentru noi toți. Suntem și recunoscători doamnei învățătoare că elevii ei și copii noștri sunt ambasadorii tradițiilor noastre populare. Tradițiile care sunt, de fapt, aura casei părintești, a satului natal cu neuitata noastră copilărie, a leagănului nos-tru de veacuri, România. VIORICA LAVRIC, Gura Humorului