Neputința aproapelui

Era o aglomerație teribilă în Rădăuți și oameni cu pachete în brațe dădeau o notă spectaculoasă sărbătorii creștine. Iar când am pășit pragul magazinului, un bătrân s-a apropiat tremurat și, cu mâinile uscate și vineții, mi-a atins ușor umărul. Lunecând aproape, i-am întors spatele, neputând să-l privesc. Eram sătulă de oameni săraci, care vor o bucată de pâine, le știam conturul feței, le prevedeam expresia, omul însă îmi era străin, de aceea disperarea lui aducea un plus de sărăcie pe stradă, în dizarmonie sfidătoare cu oamenii aceia veseli și teribil de creștini.
 

Cu toate acestea, nimeni nu se oprea să-l asculte, nimănui nu-i trezea emoție, era nebunul locului și toți trecătorii considerau că foamea lui e normală. Am străbătut orașul și am uitat chipul bătrânului, am mers încet pe strada Bogdan Vodă, sub apăsarea amiezii de iarnă timpurie. Și totuși, seara, în lumina fosforescentă a televizorului, în vreme ce desfăceam feliile de pâine proaspătă, ca o umbră, de pe cristalul mesei, a răsărit chipul flămândului. Ce ar fi fost parcă dacă m-aș fi oprit? Ce ar fi fost dacă aș fi rupt din pâine și i-aș fi dat? Am adormit cu păcatul în minte și m-am trezit cu păcatul în inimă. Unul dintre miile de păcate pe care va trebui să le ducem, eu și alte sute de mii de oameni, ignorând mereu neputința aproapelui.

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI