Simion Florea Marian și teologia populară

În anul Centenarului Simion Florea Marian, opera sa reverberează mai mult ca oricând în conștiința noastră, ceea ce ne face să desprindem noi semnificații din efortul actului creator al marelui folclorist bucovinean. Ca teolog de formație, S. Fl. Marian a valorificat sursele de tradiție de toate formele, inclusiv cea religioasă din popor, cu origini în spiritualitatea arhaică românească, de unde aduce fapte și mărturii ce aparțin frecvent istoriei religiei, culturii apocrife și credințelor populare de tot felul.
 

Se observă, din cercetarea operei, că atât în culegerile folclo-rice, cât mai ales în studiile sale etnografice, S. Fl. Marian aduce din cultura populară mărturii de tradiție religioasă variate și pline de semnificație în contextul tematicii abordate. Pregătirea sa de teolog l-a ajutat să descopere, dincolo de elementele religiei creștine, aspecte populare sacre, mitu-ri și legende aghiografice, credințe și rituri străvechi, unele venind cu siguranță din anti-chitatea noastră creștină sau chiar precreș-tină, daco-romană. De altfel, el face, la multe capitole din lucrările sale, încercări de a găsi originea unor datini în datinile romane sau ale altor popoare (egipteni, perși, evrei etc.). Aș menționa aici doar câteva exemple din În-mormântarea la români, unde tratează despre moarte și credințele romanilor despre aceasta, cu reproducerea afirmațiilor lui Virgiliu și Ho-rațiu despre faptul de a nu rămâne cineva neîn-gropat, apoi referirea la concepția despre trecerea râului Styx și faptul că atunci când nu i se găsea cuiva corpul și locul de deces, i se amenaja un mormânt gol. Toate acestea Marian le consideră perpetuate în obiceiurile românilor. Fenomenul se înscrie în orientarea folclorică a vremii sale, când cărturarii se străduiau să caute originile îndepărtate ale faptelor de cultură populară, mai ales în cultura greco-romană, ca efect al iluminismului și îndeosebi al curentului latinist. Ceva mai înainte de Marian, un alt folclorist, Atanasie M. Marienescu, captat de frumusețea riturilor și ritualurilor de cult populare, încercase să scrie o lucrare de întindere, Cultul păgân și creștin (1884), în care să înfățișeze religia romanilor, apoi epoca de tranziție la creștinism și, în continuare, datinile și cultul tradițional creștin până în datinile românești. N-a reușit să publice, cum se știe, decât tomul I, cuprinzând Sărbătorile și datinile romane vechi (1874) și câteva fragmente în Familia (1872 – 1874 și 1894). Și alții au fost atrași de partea religioasă a folclorului românesc, material care va fi cules sistematic în Chestionarele lui Hasdeu și, mai ales, în cele două chestionare ale lui Nicolae Densușianu. S. Fl. Marian însă merge mai departe în cercetările sale. După ce adună un număr impresionant de legende, multe cu conținut aghiografic, el publică din ele în volume, despre Maica Domnului, în Legendele Maicii Domnului (București, 1904), apoi chiar despre păsări, în vol. Păsările noastre și legendele lor (București f. a.), în Ornitologia populară română (Cernăuți, 1883), despre insecte, în Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor (București, 1903), precum și unele legende prin revistele vremii, cum este legenda Ștefan Vodă și sihastrul, publicată în 1878. Unele legende culese le va folosi în lucrările sale de etnogra-fie, cum sunt, de pildă, cele despre sfinți, întâlnite în Sărbătorile la români, sau despre tradițiile sărbătorilor (despre Paști, de-spre originea ouălelor roșii ș. a.). De pildă, o legendă despre pas-că spune că Iisus Hristos, călătorind cu apostolii săi prin orașe și sate, spre a face bine oamenilor, au poposit la un gospodar de omenie, care i-a ospătat și le-a pus și merinde în desagi. Plecând de la acesta și ajungând la o pădure, apostolii l-au întrebat: „Când vor fi Paștile?” La care Iisus le-a răspuns: „Când veți găsi pâine de grâu în traistele voastre, atunci vor fi Paștile”. Și ei căutând în desagi au găsit pâine, iar Iisus le-a spus: „Bucurațivă, căci acum sunt Paștile!” Și de atunci îndătinează creștinii a face pască. Interesante legende sunt cele despre originea ouălelor roșii, cu trimiteri pe care le face autorul la credințele egiptenilor, per-șilor și evreilor. Un capitol bogat de religie populară în opera lui S. Fl. Marian îl reprezintă credințele populare. Acestea se întâlnesc expuse atât în legătură cu ritologia obiceiurilor, cât și în ce privește practicile populare mai oculte: vrăji, farmece și descântece. De asemenea, unele credințe au legătură cu plantele, cu păsările și insectele. Ceea ce aș semnala eu deosebit de semnificativ pentru ideea enunțată, este valorificarea unor credințe de tradiție creștină venite prin scrierile apocrife în cultura orală românească și pe ca-re Marian le preia în lucrările sale. Aici voi menționa concepția de-spre vămile văzduhului la înmormântare și cea despre rai și iad. Despre prima, autorul menționează doar că provine la origine dintr-o lucrare apocrifă, Viața Sf. Vasilie cel Nou. Cine era acest sfânt și de unde a pătruns această scriere la noi, cu largă răspân-dire în tradițiile funerare populare? Marian nu dezbate chestiunea în lucrare. El, în general, nu face un studiu modern, care să complice expunerea temei, ci se rezumă la a enunța, în maniera vremii, doar sursele de origine. Altfel, cum susțin Ov. Bârlea și Mircea Fotea, probabil ar fi complicat mult expozeul tematic. Din cercetările noastre reiese că la originea îndepărtată a a-cestei credințe stau unele mărturii mai vechi bizantine, ale pă-rinților bisericești din primele veacuri creștine, ca Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Atanasie cel Mare, care au făcut referire adesea la spiri-tele rele ce sălășluiesc în văzduhuri și care ar fi „vameșii sufletelor”. Pe temelia acestei credințe, alimentată de mărturii biblice și patristice, s-a născut motivul celor 21 de vămi, din cartea Viața Sf. Vasilie cel Nou, lucrare apocrifă, care la noi s-a tradus din grecește. Sf. Vasile cel Nou a fost un ascet din Asia și a murit pe la anul 944 sau 952, în Bizanț. Viața lui a fost scrisă de un ucenic, Grigorie, cum se menționează în titlul original: Viața și miunile prea cuviosului pă-rintelui nostru Vasilie cel Nou scrisă de Grigo-rie ucenicul lui. Manuscrisul de la noi, scris în anul 1692, în Moldova, s-a aflat în colecția lui Eminescu, dar a existat și un manuscris muntenesc, probabil o copie, din 1706. Ele au circulat în copii ulterioare prin țările române mult timp. De ele s-a ocupat îndeosebi Moses Gaster. Lucrarea se va tipări mai târziu, la Râm-nic, în 1816. Ea a pătruns și în mediul biseri-cesc, unde motivul vămilor apare transpus în pictura mănăstirilor la Voroneț, Moldovița, Humor și Sucevița. Textul lucrării cuprindea 21 de vămi. Dar în tradiția populară se menționează până la 24 de vămi, semn că a suferit o lungă prelucrare orală în popor, cu certe influențe monastice, unde a fost îmbogățită ca urmare a învățăturii creștine despre virtuți și păcate. Vămile sunt reprezentate în pictura bisericească în ordine astfel: clevetirea (în slavonă klebetnie), zavistia, minciuna, în-gâmfarea, iubirea de argint, beția ș. a. P. Henry, care s-a ocupat de cercetarea motivului, remarcă faptul – cu privire la imaginea din pictură – că, spre deosebire de tradiția populară, au fost omise trei vămi: ale desfrâului, fardului și tabacului, de unde trage concluzia că motivul ar fi venit în tradiția populară din mediul călugăresc, deoarece vămile cu preocupări feminine nu i-a interesat pe călugări, ca și fumatul. Din sursele menționate se desprinde ideea că tradiția vămilor a pătruns în rânduiala înmormântării, fiind asimilată în legătură cu momentul călătoriei sufletului după moarte și în practica opririlor pe drum, la așa numitele „stări”, când se citește din Evanghelie. S. Fl. Marian redă pe larg această tradiție, cu datinile întâlnite la români, în manieră descriptivă, evident, dar citează sursa de origine și chiar înfățișează și reprezentarea în iconografia bise-ricească, în imaginea Judecății viitoare. În continuare, el vorbește despre rai și iad. Despre iad spune că ar avea asemănare cu Tartarul descris de Virgiliu, dar ceea ce se spune în tradiția românească are obârșia în Viața Sf. Vasile cel Nou, precum și într-o altă scriere apocrifă, Călătoria Maicii Domnului la iad, ceea ce este o argumentare corectă, de mare profesionalism. Despre rai și Judecată, de asemenea, citează ca având originea în scrierile biblice, în Apocalipsul Sf. Ev. Ioan, și în unele cărți „poporale” de origine bogomilică, cum este Alexandria lui po-pa Ioan din Sînt-Petru. Aceste mărturii și altele semnalate în opera autorului vădesc la S. Fl. Marian un spirit larg de cercetare a fundamentelor cul-turii populare și în speță a celei de factură creștin-populară, unde, dacă nu a ajuns să le studieze în maniera de azi, le-a sem-nalat totuși origini străvechi, cu trimiteri apreciabile către sur-sele de concepție primare și către formele arhaice în care s-au materializat în tradiția poporului. Materialul folcloric religios și trimiterile din lucrările lui Marian adaugă la valoarea lor documentară și una spirituală care îl recomandă pe autor ca un precursor al valorificării teologiei populare în studiile de etnologie românească. Pr. dr. NICOLAE COJOCARU Note: 1 S. Fl. Marian, Înmormântarea la români, Ed. Acad. Rom., București, 1892, p. 356 – 357. 2 S. Fl. Marian, Sărbătorile la români, Ed. Acad. Rom., vol. III, Cincizecimea, București, 1901, p. 5 3 Ibidem, p. 13-15. 4 A se vedea Ovidiu Bârlea, Istoria folcloristicii românești, București, Mircea Fotea, Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf, București, 1987, p. 187 ș. a. 5 Cf. D. Russo, Studii bizantino-române, București, 1907, p. 16–21. 6 Vezi Moses Gaster, Literatura populară română, ed. de Mircea Anghelescu, București, 1983, p. 287. 7 S. Fl. Marian, Înmormântarea …, p. 484.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: