Imensa prefăcătorie

De ani de zile, rinocerii din presă se așază enigmatici la masa de joc și fac, misterioși, cărțile de joc ale libertății. Pentru justițiarul Sorin Roșca Stănescu (sau pentru inexpugnabilul Ion Cristoiu) România începe și se termină la Cotroceni. Dar România conturată de excelențele lor e un imperiu de oameni venali, care întotdeauna, vorba unui clasic rus, „fură prea mult pentru gradul lor”. Am obosit de atâtea vedete de gheață, am obosit sa văd în lumina reflectoarelor atâtea staruri clădite pe tuș și carton. Vreau o Românie a mea, așa cum mi-am dorit-o la Revoluție! Vreau România mea pe care am reinventat-o împreună, noi, românii, prin… asasinat și minciună!… Vreau să întâlnesc un ziarist care scrie cu sufletul, în numele unui adevăr care nu poate fi terfelit niciodată, pentru ca păcatul acestui neam sa fie spălat!

 

Da, bine că nu sunt în America și că nu port revolver… Ideea de a-mi face dreptate pe cont propriu sau de a termina brutele mi-ar fi dat teribil de furcă! Nu pot scăpa și pace de amintirea unei zile în care o voce gravă mă anunță prin telefon că mamei mele i s-a făcut rău în stradă. „Știi, doi bărbați au văzut că mă prăbușesc, dar s-au întors cu spatele, deși îi rugam sa mă ajute!”, mi-a spus mai târziu, aflată pe patul de spital. Din ziua aceea îi caut pe cei doi și mi se pare adesea că îi regăsesc în atitudinea trecătorilor, în privirile galeșe ale femeilor cochete, în frazele spuse dulceag pe posturile de televiziune. Cred, uneori, că viața din jurul meu e o imensă prefăcătorie și, da, da, aș da zece ani de viață pentru un om adevărat… Dacă ar trebui condamnați cei care au uitat ce înseamnă altruismul, oare câți români și-ar mai păstra libertatea? Domnii mei, nu ați văzut cumva doua fiare deghizate în bărbați? Căci în timp ce rinocerii din presă vorbesc despre o Românie a elitelor pregătindu-se pentru marele bal politic, câte un român de rând își dă aramă pe față dovedindu-și josnicia…În discursuri suntem tari…