Prima promoție de istorie-geografie de la Universitatea Suceava

În urmă cu mai bine de patru decenii, din necesitatea asigu-rării școlilor cu personal didactic calificat, alături de marile universități din București, Iași, Cluj se înființează centre universitare în unele orașe reședințe regionale. Și Suceava își face intrarea ca urbe cu învățământ superior pedagogic pe fondul unei perioade de ușoară destindere din închistarea politică de până atunci.

 

Au trecut anii și iată am ajuns să aniversăm patru decenii de când prima promoție cu profesorii de istorie-geografie își încheia studenția prin susținerea examenului de stat, în iunie 1967. Noi, primii treizeci de învățăcei am acumulat patruzeci de ani vechime, îndrumând patruzeci de generații de elevi, mulți dintre ei urmându-ne la timonă ca istorici sau geografi de nădejde. După absolvire, cvasitotalitatea absolvenților acestei prime promoții și-au desăvârșit pregătirea fie la istorie, fie la geografie – chiar la ambele – la alte universități din țară. Întrucât în 1964 facultatea noastră se găsea pe linia de start, numărul profesorilor era restrâns. În majoritate veneau de la Universitatea „AL. I. Cuza”, dar ce profesori aveam! Cursurile de Geografia matematică, de Hidrologie și Geomorfologie le făceam cu prof. univ. dr. Ion Sîrcu (1916-1987), extrem de exigent, vestit printre studenți că 10 dădea de puține ori, dar mai faimoase erau modul și vigoarea prin care își susținea ipotezele și sistemul de idei în fața noastră sau a colegilor săi. Fiecare proces geomorfologic îl argumenta cu desene ce umpleau tablele, crochiuri vrednice de domeniul artei. Pe teren, pe terasele Sucevei sau în Munții Rodnei, de care era atașat copilărește, nu era prea vorbăreț, dar, de puneam întrebări, ne explica fenomenul pe loc in extenso. Cursul de Topografie – cartografie îl susținea prof. univ. dr. Victor Sficlea, cu o precizie matematică. Termina propoziția în același timp cu soneria de pau-ză, ca la reluare să intre la „ora exactă” în sala de curs și, imper-turbabil, continua firesc cu ur-mătoarea frază. Era tipul profe-sorului antebelic: distant, demn, scrupulos și rece. Geografia fizică regională și Economică generală erau susținute de profesorul Laurian Someșan (1901-1986). Știam cu toții, din vorbe, că fostul rector al Academiei de Înalte Studii Comerciale din Cluj (mutată la Brașov în anii de după Diktat) fusese prin închisorile comunis-te și făcuse vreo trei ani de „uce-nicie” la Canal. Deși în vârstă, avea 64 de ani când a venit la Suceava – reabilitat politic –, era suplu, sprinten, scările le urca alergând, câte două. Îmbrăcat impecabil în gri cu păru-i alb „peste cap” și o mustăcioară grizonată, întreținută insistent, venea la cursuri sau seminarii cu nume-roase cărți, atlase și handbuch-uri germa-ne de dimensiuni me-trice, personale, pe ca-re trebuia să le con-sultăm, iar la examen să comentăm hărțile pe care le deschidea la întâmplare… Pen-tru noi erau hărți… mute, fiindcă nu cu-noșteam germana. Când eram spre sfârșitul anului al III-lea a venit de la Bucu-rești, pentru cursurile de Geografia fizică a României, profesorul Nicolae Popp, fost a-sistent al ilustrului G. Vârsan, „trecut” și el pe la Canal vreo doispre-zece ani (de ce?…), pro-fesor care avea să rămâ-nă la Suceava până la pensionare. Noi am dat examenul de stat cu domnia sa. De abia mai târziu i-am descifrat din personalitatea-i com-plexă, cu peste 100 de lucrări de geomorfologie și – culmea – printre ele și vreo 10 gândite acolo în Dobrogea, la Canal, și scrise ulterior. Biogeografia și Geo-grafia economică a Ro-mâniei ne-au fost pre-date de lectorul doctor Dumitru Tudose. De o meticulozitate prover-bială, ne impunea un ritm și o metodă de învățare perfect sis-tematizate, din care motiv îl porecleam la modul admirativ Hecateu din Suceava. Practica pedagogică o fă-ceam la Liceul „Ștefan cel Ma-re”, la clasele venerabilei și eru-ditei profesoare Rădășanu, în-drumați de lectorul Maria Lucaci (ce-mi fusese profesoară de geografie la Gura Humorului). Prorectorul Al. Vasilescu ne-a predat cursurile de Istorie an-tică și medievală a României, iar prof. univ. dr. Aurel Loghin, Istoria modernă și contempo-rană. Istoria universală veche am învățat-o cu dr. Dimitrie Ciurea de la Institutul de Istorie A.D. Xenopol. La fel și semi-nariile, unde se făcea comen-tarea bibliografiei specifice, adusă din propria-i bibliotecă de Profesor. Cursul de Istorie medievală și modernă universală ni l-a predat prof. univ. dr. doc. Nico-lae Corivan, format la școala lui Iorga, fost universitar la Cer-năuți și cu „stagiu” la Canal. Era o somitate în materie. Semi-nariile le preparam tot cu aceas-tă puternică personalitate, care, din păcate, vorbea monoton și de multe ori fără punctuație din cauza unei hipoacuzii. Cu asistentul Nicolae Ursu-lescu, la Istoria veche a Româ-niei, făceam periegeze pe dea-lurile Sucevei de la Cetate, de la Zamca, de la Cetatea de Vest. Găseam cioburi de ceramică. La fiecare „descoperire” se lumina și explicațiile nu mai conteneau. Nu în mod întâmplător astăzi este un reputat specialist în Neolitic și prof. univ. dr. la Iași. Înainte de venirea la Suceava a profesorului Traian Chelariu, cursurile de Pedagogie și Psiho-logie le făceam cu lector Vicen-țiu Man, iar seminariile cu Costică Moise, azi profesor univ. dr. la Iași. Traian Chelariu s-a luptat cu un destin aparte, tra-gic, o întreagă viață. Pare-se că el a fost personajul principal din romanul „Cel mai iubit dintre pământeni”. Seminariile le făceam tot cu acest ilustru ma-gistru, poet, scriitor, critic. Erau dense, niciodată nu epuizam tema. Când – și nu rareori – îl provocam, ne povestea câte și câte într-o limbă ce i-o sorbeam de pe buze. Îl respectam enorm, mai ales că aflasem de la colegul nostru de grupă, D. Cușnir, de-spre viața sa copleșitoare, ei fiind consăteni, din Dărmănești. Economia politică ne-a fost predată de lectorul D. Botnariuc, uneori mai pus pe glume, Acti-vitatea culturală de G. Pinti-lescu și Educația fizică cu prof. G. Moga. Un gând pios și celor ce s-au prăpădit și ne privesc de acolo de undeva din spații nemărgi-nite. Prof. ION NETEA, Frasin