Dureri înăbușite, după… (re)nașterea comunei

Coșna și-a recăpătat drepturile depline, administrativ-teritoriale, de comună, în 2003, când, în urma unui referendum, s-a „dezlipit” de Dorna Candrenilor. Am putea spune, deci, că această localitate are… patru ani. Ca orice început sau, altfel spus, ca în cazul oricărui nou-născut, necazurile dau buzna, fără ocoliș. Așa se întâmplă și aici, chiar dacă oamenii locului sunt vrednici, răzbătători și vor să vadă și localitate lor în rândul așezărilor dezvoltate, moderne din zonă. Din păcate, numai cu voință, fără un sprijin financiar susținut, nu se poate realiza nimic.

 

Când facem această afirmație ne gândim, în primul rând, la drumul județean ce străbate comuna și care ține de județ și nu de autoritățile locale, dar este… desfundat, fără o palmă de asfalt pe el. Așa se face că, atunci când trece o mașină prin sat, norii de praf plutesc prin jurul caselor. Cu vreo doi ani în urmă, circula un zvon care i-a bucurat tare mult pe locuitorii Coșnei. Se spunea că prin comuna lor se va deschide un drum național ce va duce spre Ilva, județul Bistrița. Zona este deosebit de pitorească, iar noul traseu ar ocoli Bârgaiele și nu i-ar mai obliga pe mulți cetățeni să treacă iarna munți periculoși ca să ajungă în Ardeal. Ches-tiunea, foarte interesantă, și de un mare folos cetățenesc, a fost pusă în discuția auto-rităților locale din comunele din zonă și cele din județul vecin, Bistrița-Năsăud, care au fost întru-totul de acord, s-au făcut diverse planuri și proiecte, numai că, de undeva, de sus (nu din ceruri), nimeni nu a zis cu fermitate da, nimeni nu s-a oferit să pună umărul și totul a rămas în stadiu de… vorbe. Traseul spre Ilva, care ar scoate din praf comuna Coș-na, a rămas doar o iluzie pen-tru mulți cetățeni. Dar, cum speranța moare ultima, oame-nii mai cred în minuni și își susțin cu ardoare dorința și pro-iectul, deocamdată, nemate-rializat nici măcar pe hârtie. Ceva, totuși, s-a făcut Într-o clădire veche, de pe vremea imperiului austro-un-gar, niște mâini iscusite au a-menajat, cu pricepere, de zici că-i construcție nouă, un sediu pentru primărie. Gândindu-se la soarta celor mici, adică la… viitorul de mâine al tinerii generații, noile autorități și-au dat interesul și au construit o grădiniță pentru copii, cu toa-te cele necesare procesului de instruire. A fost „primenit” că-minul cultural, în cadrul căru-ia ființează, cu bune rezultate, un ansamblu artistic bine cu-noscut în zona Dornelor. S-au făcut două studii de fezabili-tate pentru modernizarea drumurilor comunale, pentru ca localitatea să nu mai aibă aspectul, așa cum era cu câțiva ani în urmă, de sat al nimănui. Domnul primar Ilie Todașcă ne-a vorbit, referindu-se la comuna pe care o păstorește, mai mult la viitor. Dânsul are certitudinea că mai devreme sau mai târziu, o „minune” va scoate Coșna din anonimat, chiar dacă, la ora actuală, pu-terea economică a comunei este, după cum ni s-a spus, la pământ. Dar lucrurile, însă, nu stau chiar așa. Și, iată de ce. Cu ochii spre pădure Este adevărat, secția de brânzeturi din Coșna, cândva o unitate economică apreciată la nivelul comunei, nu mai are, acum, nici un farmec. Numă-rul animalelor este în scădere, iar gospodarii caută să scape de ele pentru că nu au valoare. O zi la coasă se plătește cu 700.000 de lei vechi, plus mân-carea, laptele este cumpărat pe nimic, 50 – 60 de bani litrul, pe când un sfert de litru de suc este 2 lei. Subvențiile de la stat se lasă așteptate, iar ca să va-lorifici un tăuraș trebuie să te deplasezi până la Bistrița, chel-tuind câteva milioane de lei. Cu toate aceste necazuri, su-portate de cetățeni, comuna Coșna are, totuși, o avere ines-timabilă, asupra căreia oame-nii locului privesc și-și pun în ea multe speranțe. Este vorba de cele 4700 de hectare de pă-dure comunală, pentru care s-a primit titlu de proprietate, fiind administrate în regim silvic, de către un Ocol privat. Suprafața de pădure putea fi mult mai mare, numai că, așa cum ne-a mărturisit domnul primar Todașcă, deși comuna a aparținut cândva de Ardeal, oamenii au rămas pe melea-gurile lor, iar pădurea nu le-a mai fost dată , așa cum ar fi fost normal, în întregime și pe vechile amplasamente. Din veniturile acestei adevărate averi, gospodarii comunei (și mă refer, aici, la aleșii obștii) se gândesc la introducerea canalizării în comună, pentru că, altfel, nu se poate vorbi de o viață modernă, de nivel eu-ropean. Mai sunt în discuție și alte investiții în interesul obștii. Nu ne vom opri asupra lor, dar, așa cum i-am promis domnului primar Ilie Todaș-că, vom consemna toate eve-nimentele deosebite din a-ceastă localitate, chiar dacă es-te așezată la marginea județu-lui.