MIRCEA MOTRICI – sub semnul durerii și al regretului

Două evenimente emblematice pentru poporul român au străjuit ultimile zile ale prezenței telurice a reporterului, jurnalistului și scriitorului MIRCEA MOTRICI, chemat prea devreme în lumea odihnei veșnice: primul, sărbătoarea creștin ortodoxă a Înălțării Domnului, pe care Mircea a invocat-o în seara tristă a dispariției sale fizice medicului Valeriu Gavrilovici, omul care l-a vegheat părintește pe patul spitalului sucevean, al doilea, momentul efemer al Referendumului național legat de demiterea președintelui suspendat al României, care a coincis, întâmplător, cu ceremonia înmormântării celui care a reușit, cu vorba și cu scrisul, să nemurească puțin „dulcea” Bucovină. În ziua îndoliată a înmormântării, Udeștiul, satul de baștină al proaspătului dispărut, dar și satul natal al erudiților Gavril Rotică, Haralambie Mihăescu, Eusebiu Camilar, Constantin Călin, Constantin Ștefuriuc, Liviu Popescu etc., aproape că n-a ținut cont de importanța normală a exprimării voinței în legătură cu demiterea președintelui României și a îmbrăcat haina cernită a doliului neașteptat, pentru a-l conduce pe ultimul drum pe fiul apreciat și cunoscut de toată suflarea românească.

 

În ziua de 19 mai 2007, în satul bucovinean Udești au poposit mii de creștini din spațiul românesc, inclusiv din Bucovina istorică, aflată vremelnic sub ocupație străină, pentru a-și lua rămas bun de la cel care a deschis o „fereastră spre inima Bucovinei”, asemuind-o cu o „icoană spre cer”. Lacrimi amare au curs pe fețele în-durerate ale familiei, în primul rând pe cele ale soției Rozalia și ale tatălui nonagenar, dar și pe cele ale apropia-ților îndrăgitului reporter, dispărut prematur dintre pământeni. Cutremurat de durere, am putut distinge printre participanții la ritualul înmormântării pe distinși primari de municipii sucevene (Ion Lungu, Mihai Frunză), pe consulul general al României la Cernăuți Romeo Săndulescu, pe scriitorii cernăuțeni Vasile Tărâțeanu și Ilie Tudor Zegrea, pe oamenii aleși ai culturii sucevene Ion Beldeanu, Mihai Pînzaru-PIM, Liviu Popescu, Traian Straton, Emil Constantin Ursu, Ciprian Bojescu, Mugur Geu, Vasile Siminiuc, Mihai Ungureanu, Emil Ianuș, Mihai Camilar etc., dar și înalte fețe bisericești din spațiul întregii Bucovine, în frunte cu ÎPS Pimen. Începând cu ora 11, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților a oficiat, însoțit de un sobor de peste 40 de preoți și de corul bărbătesc al comunei Bosanci, slujba tradițională a înmormântării, care a început la casa părintească a regretatului jurnalist și scriitor și a continuat pe șoseaua principală a comunei, cu cele 12 popasuri tradițional-ortodoxe, până la biserica satului, unde ceremonialul propriu-zis a fost îmbogățit de mai multe intervenții de omagiere a personalității lui Mircea Motrici. Sub „bagheta” regizorală a starețului Mănăstirii Putna, Velnic Melchisedec, au cuvântat, sub semnul durerii și al regretului, Nicu Popescu, redactor la Radio România Actualități, ÎPS Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Romeo Săndulescu, consulul general al României la Cernăuți, medicul sucevean Valeriu Gavrilovici, Ilie Tudor Zegrea, președintele Societății Scriitorilor Români din Cernăuți, preotul Vasile Paulencu din Cernăuți, starețul Vichentie Aioanei de la Mănăstirea Secu, preotul Petre Ciobara, coleg de liceu cu Mircea Motrici, Nicolae Cârlan, reprezentatul Societății Scriitorilor Bucovineni. În fața mulțimii îndurerate au fost citite mesajele necrologice ale Prea Fericitului Teoctist, patriarhul României, și ale ÎPS Daniel, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, amândouă elogiind harul artistic al celui care a slujit cu credință dimensiunile ortodoxe ale bisericii românești. Ritual sfânt al înmormântării s-a săvârșit la cimitirul satului, sub autoritatea și profesionalismul preotului local Mihai Fădur, care a remarcat, încă o dată, calitățile și talentul bunului creștin Mircea Motrici, o reală personalitate a comunei, vegheată prin vreme de semeția dealului Oadeci, supranumit de Eusebiu Camilar „Everestul” Udeștiului. Ultimul omagiu adus scriitorului Mircea Motrici, în preajma mormântului care-i va ocroti odihna veșnică s-a constituit într-un montaj liric având la bază versurile zămislite de pana poetului, în interpretarea elevilor școlii din localitate. Bogat și altruist a fost praznicul de după înmormântare, desfășurat atât la poarta cimitirului, cât și în perimetrul modernului praznicar din incinta bisericii comunale.