Vine ploaia de la Cluj peste „Spartani“ ?

Am văzut de două ori filmul “300 – Luptătorii de la Termopile”. Prima dată la cinematograf, apoi pe calculator. Pe mine nu prea m-a impresionat. Subiectul filmului putea fi exploatat mai bine. Uriașa armată multinațională strânsă de persani, ținută în loc de 300 de soldați profesioniști. Câtă emoție! Dar nu despre film vreau să vorbesc, ci despre, v-ați prins, Dinamo și CFR Cluj, echipele care astăzi vor da răspunsul la ultima dilemă a Ligii I. Cine termină pe 2? Comparațiile între luptătorii lui Leonidas și jucătorii lui Rednic sunt din ce în ce mai dese. De ce? Pentru că și misiunea “câinilor” este la fel de imposibilă ca și cea a celor 300. Războiul pare inegal. Coloșii din Liga Campionilor cu bugetele lor parcă nelimitate contra unei echipe ce n-are nici măcar un stadion decent pe care să poată juca. Iar “câinii” au primit săptămâna trecută încă o lovitură la care nu prea se așteptau. Chelsea și Manchester United s-au înclinat în fața bătrâneilor de la Milan și a “micuței echipe”, vorba lui Mourinho, Liverpool. Și grupele Ligii Campionilor s-au îndepărtat.

 

Dar toți dinamoviștii – jucători, antrenori, conducători și suporteri – se consideră un fel de spartani. Iar spartanii se luptau de la egal la egal cu oricine și oricând. Asta trebuie să demonstreze și dinamoviș-tii în meciul cu CFR Cluj, iar apoi în Liga Campionilor. Și încă ceva, onoarea pe de o parte și dovada că merită locul 2 de cealaltă parte. Toate as-tea țin de pregătire. Spartanii erau întotdeauna pregătiți, pentru că nu știau ce este frica, de aici rezulta și forța lor incredibilă. Cât despre CFR Cluj… Promovarea rapidă din C în A a însemnat un mare eveniment pe plan local și un fapt de consemnat pentru fotbalul din Ardeal. În restul țării, revenirea după mult timp pe prima scenă a fost trecută la capitolul “și altele”. Mai ales în sud. Acolo, mingea “fierbe” non-stop, zăpăcită printre cele trei formații de top ale Capi-talei sau pe la Craiova, unde nu e și, probabil, nu va fi liniște niciodată. Craiova, care ne tot amenință că vrea să redevină campioana țării sau măcar a provinciei. Juveții au ajuns în B, au revenit, însă obiectivul lor rămâne salvarea de la retrogradare. Diferența clară dintre olteni și ardeleni este evidentă și în fotbal. De când a promovat, Clujul a tăcut și a făcut. În loc să-i amenințe toată ziua, prin vorbe războinice, pe cei din București (cum mai procedează și timișorenii, tot fără niciun rezultat), patronul Paszkany și președintele Mureșan s-au pus pe treabă. L-au adus pe Dorinel Muntea-nu pe teren și pe banca tehnică, iar „Furnica” i-a cali-ficat în finala Cupei Intertoto și i-a instalat pe termen neli-mitat în partea superioară a clasamentului. Rivala de moarte din Cluj, Universitatea, restul provinciei și chiar “granzii” din București au fost nevoiți să conștientizeze ascensiunea incontestabilă a celor de la CFR. Perioada mai delicată prin care clujenii au trecut anul trecut, marcată de scandalul meciului cu Rapid și de plecarea lui Dorinel, s-a consumat cu bine. A apărut Bergodi, au fost aduși tot mai mulți străini, iar echipa s-a transformat, dintr-o prezență constantă în partea superioară a clasamentului, chiar într-o candidată plauzibilă la calificarea în Liga Campionilor. Când era înnorat, bunicul meu îmi spunea: „Ia uite: vine ploaia de la Cluj!”. În Ghencea și-n Giulești o mai fi soare? …Își vor da „câinii” jos ochelarii primiți la Iași, mă-car pentru 90 de minute?