„Apostol al Adevărului între mireni“

În dimineața zilei de 5 mai 2007, la Mănăstirea Putna a fost săvârșită slujba de pomenire a monahiei Benedicta (Zoe Dumitrescu-Bușulenga) cu ocazia împlinirii unui an de la trecerea ei la cele veșnice. Apropiați, prieteni, rude și foști discipoli s-au adunat la mormântul ei pentru a se ruga și pentru a-i cinsti memoria. Printre ei, academicienii Valeriu Cotea și Dan Hăulică – ultimul, președinte de onoare al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă –, starețele mănăstirilor Sucevița și Sf. Maria (Techirghiol), Mihaela Cozmei și Semfora Gaston, scriitorul Grigore Ilisei (TVR Iași), doamnele Theodora Stanciu și Oana Georgiana Enăchescu (România Cultural), doamna Elena Doxănescu, domnii Radu Marinescu și Florin Isachievici. Slujba parastasului a fost săvârșită după Sfânta Liturghie de Părintele Stareț, Arhimandrit Melchisedec Velnic, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. După încheierea acesteia, sfinția sa a rostit un cuvânt în care a numit-o pe Maica Benedicta apostol al Adevărului între mireni, pentru dăruirea și jertfa ei întru răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în spațiul academic și nu numai.
 

Pentru a întări cele spuse, în continuare, Părintele Stareț a dat citire unui fragment dintr-o conferință ținută de Maica Benedicta la Alba Iulia, în care ea vorbea despre Învierea lui Hristos și învierea noastră prin iubirea aproapelui. După acest moment, cei prezenți s-au îndreptat spre cimitirul mănăstirii unde a fost sfințită noua cruce a mormântului Maicii. Pe aceasta, au fost sculptate cuvintele: „În nesfârșitul dragostei față de Dumnezeu se așază demn toate înfățișările concrete de care s-a făcut vrednică frumusețea. A o trăi multiplu, comunicativ și grav, cu devoțiunea recunoscătoare proprie unei mântuințe, poate fi un destin adânc peste zădărnicia efemerului și ispitele orgolioase. Maica Benedicta și l-a asumat deplin pentru creșterea spirituală a unor generații întregi chemate rodnic înspre cugetul drept și credință”. Domnul academician Dan Hăulică a avut amabilitatea de a ne împărtăși, ca unul ce a trăit mult timp în preajma Maicii Benedicta, câteva cuvinte despre cea care a fost un exemplu de apostolat pedagogic, o personalitate de vârf a spiritualității, culturii și artei românești: „Multiplu educată în varii direcții intelectuale și artistice, capabilă să integreze experiențe venite din câm-pul filosofiei și literaturii, al muzicii și al plasticii, Zoe Dumitrescu-Bușu-lenga era pentru tineri un dascăl de neuitat, tocmai pentru că trăia au-tentic cultura, dincolo de ceea ce la alții rămâne declarație convențională și uscăciune livrească. Peste prejudecățile care separă și împuținează receptarea marilor mo-dele, ea știa să aducă spiritelor în formare imboldul unor punți fecunde între domenii aparent distante, să pună în relație, de pildă, filonul creației genuin, de sorginte populară, la humuleșteanul Creangă și tezaurele umanismului reanascentist. Bogățiile de înțeles pe care le-a re-velat în studiul poeziei lui Eminescu presupun o practică magistrală a comparatismului literar, o înțelege-re de mare complexitate a creuzetu-lui neasemuit de cultură poetică re-prezentat de Eminescu, unde roman-tismul german alcătuiește o com-ponentă majoră. Cum un muzicolog perspicace spusese despre George Enescu că „el ne-a dăruit Europei”, se poate afirma, fără exagerare, că asemenea contri-buții de reflexiune și de cercetare ne conduceau și în scrisul marii noastre profesoare către o eficiență europea-nă serioasă și, în același timp, co-municativă, scutită de complexe de inferioritate, dar și imună la trufiile nesăbuite ale vreunui protocronism facil. Astfel, deschisă autentic înspre universal, susținând, bunăoară, preg-nant opera de explorare a unei revis-te de pionerat cultural cum a fost „Se-colul 20”, atitudinea ei intelectuală o menținea, totodată, salubru și organic, în contact cu permanențele tradiției naționale, oferind exemplul unei sinteze de vitală semnificație, adânc racordată nevoilor românești. Cu atare remarcabile mijloace și probante rezultate, doamna Zoe Dumitrescu-Bușulenga făcuse din parcurgerea culturii artistice, îmbrățișată în peisajul ambițios al vârfurilor ei săgetătoare, de la Sophocle la Hölderlin, un argument de căpe-tenie pentru o superioară unire a eticului și a esteticului. Pe măsură ce înainta în această cuprinzătoare viziune, ea dobândea noi puteri de convingere, în sprijinul ideii salutare că frumusețea e vrednică să intre, cu drepturi depline, în aliajul de supremă spiritualitate al credinței. Fervoarea de care a făcut dovadă monahia Benedicta în hotărârea ei de a mărturisi pentru credință, de a ieși în calea tinerelor generații spre a le adresa cuvinte de adevăr și responsabilitate gravă, trece prin aceste minunate achiziții ale unei existențe care a sorbit din marile izvoare ale înțelepciunii și creației. Dacă Duhul suflă unde vrea El, mai presus de calcule fragile și de sărmane prevederi, în biruința spirituală pe care a cunoscut-o Maica Benedicta se recunosc, mântuitor transpuse, chintesențiate, purtate înspre un liman înalt, popasurile unei vieți mereu și rodnic truditoare, printre luminile cărții și ale culturii”. Slujba parastasului a fost termi-nată în cimitirul mănăstirii, unde, la mormântul Maicii Benedicta au fost rostite ultimele rugăciuni. Veșnică să-i fie pomenirea! Obștea Mănăstirii Putna

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: