Lucia Pușcașu cu tapiserii la Galeria „Cupola“ Iași

Lumina îmblânzită a începutului de toamnă și tonurile obosite ce se diversifică de la o zi la alta în paleta peisajului, mi-au adus în memorie mai mult decât sugestive și melancolice peisaje pictate cu virtuozitate, structurile policrome ale tapiseriilor Doamnei Lucia Pușcașu, admirate într-o trecută expoziție, pe simezele unei Galerii de artă, cea mai im-portantă din Iași. Expoziția la care mă refer, admirabilă prin ținuta unui ridicat profesionalism în stăpânirea tehnicilor și folosirea cu măiestrie a mijloacelor, era elocventă prin mesajele propuse cu fiecare lucrare, prin conținutul său poetico-metafizic, prin convertirea în metaforă a demersului plastic. Parcurgând spațiul galeriei, după mai multe vizionări mi-am dat seama că impresiile se consolidează, de la un moment la altul, amplificându-se. Lucrările expuse, prin arta lor, îmi relevau fațete și dimensiuni noi, surprinzătoare prin frumusețea, calitatea și profesionalismul concepției, tot mai evidente și din ce în ce mai elocvente și convingătoare, adevărate mesaje binefăcătoare, ideatice, estetice și expresiv artistice.

 

În fața lucrării monumentale cu titlul „Treptele templului”, provocarea imaginativ-meditativă a privitorului este directă. Nu desfășurarea unor forme decorative organizate compozițional cu rigoare și susținere cromatică vom descoperi. Invitația la meditație este propusă de autoare prin manevrarea cu inteligență, sensibilitate și talent a mijloa-celor de expresie plastică. Un fundal negru, de calitate ex-presivă incitantă, creează pro-funzimi nocturne ale suprafe-ței, atrăgând magnetic privirea și determinând ordonarea ele-mentelor compoziționale în logica impusă de conținut și mesaj. Remarcăm creșterea pe ver-ticală a unor structuri care su-gerează trepte sisifice pietrifi-cate în straturi erodate ce con-duc spre elementele care suge-rează un templu imaginar. Susținerea compoziției este împlinită prin ritmarea cres-centă a unor trasee ce suge-rează, cum am spus, lespezi ale unei trepte. Efectul vizual imediat este cel de spațialitate și atemporalitate. Percepem imaginativ și alte dimensiuni decât cele ale unei suprafețe. Timpul și spațiul sunt elemen-te evocatoare ce par a fi emanate din structura ansamblului compozițional. Formele su-prafețelor multiple, ce se suc-ced ritmic, sunt afirmate cu energie, am putea spune, prin tonalități grave de brunuri, printre care fulgerări de ocruri luminoase; intercalări ale u-nor griuri menite să anime ve-cinătățile, prin efectul de si-multaneitate, oscilează din zonele unei neutralități în sine spre griuri insinuante, orien-tându-se spre albastru și violet. Este o înlănțuire frumoa-să, în care polul pozitiv și cel negativ se află în armonie prin cantitățile și calitatea tuturor elementelor prezente, tensio-nând ansamblul și magneti-zând privitorul. Ochiul spec-tatorului este orientat prin câ-teva accente, care-i preiau pri-virea provocator, determi-nând-o să urmărească specta-colul pornind de la bază spre partea superioară a suprafeței, înfruntând parcă întunecimea adâncă și misterioasă a fun-dalului. Privitorul descoperă în acest itinerar miraculoasa configurare a tuturor elemen-telor în final ca formând o ex-presivă si sugestivă structură de forme ce amintesc de mi-tica imagine a „Babelor” din Bucegi. Nici un moment nu avem sentimentul narațiunii și al descriptivismului plastic, ci, dimpotrivă, ni se sugerează abstracțiile sonore grave ale unei simfonii muzicale. Titlul altei lucrări, „Poarta templului albastru”, sugerea-ză că este vorba de un ciclu de tapiserii, al căror conținut te-matic gravitează în jurul unor idei cu valoare fundamental universală. Cele trei cuvinte asociate în alcătuirea acestui titlu au, fiecare dintre ele, în-cărcătură simbolică distinctă, iar împreună definesc dimen-siunile semantice ale unui conținut profund prin mesajul ideatic. Parcurgând suprafața lucră-rii, percepem un fundal colo-rat dominant în albastru. To-nul de albastru este tensionat, adânc, nocturn și misterios, menit să pună în relevanță semnele plastice ale unei co-lonade, reprezentată descres-cător prin raportare la o ima-ginară axă de simetrie, care echilibrează părțile, captând privirea spre centrul com-poziției. Tensiunea fundalului prin nuanțele albastrului ne suge-rează spații celeste tulburate de aburi și cețuri, prin care scăpărările de peruzea exaltă formele structural geometrice grupate în zona centrală a su-prafeței. Este un dialog vioi, animat, care învinge bidimen-sionalitatea în favoarea celei de a treia dimensiuni. Nuanțe de ocruri calde sunt puse în valoare și inci-tate, dar temperate cu măies-trie și autoritate, astfel încât ansamblul cromatic se impu-ne prin vigoare și delicatețe, totodată. Noaptea adâncă, întunecată și gravă sugerează, prin do-minația varietăților de albas-tru ce fac ca ecranul să pară a învinge din spatele acelei des-chideri prin recul, lumina spre primul plan, spre privitor. Oprit în fața acestei tapi-serii, privitorul receptează gravitatea ce se degajă din întregul ansamblului, sobrie-tatea structurii lui, pusă în va-loare prin textura materială a suprafeței. „Poarta norilor” este o altă tapiserie în a cărei compunere forma geometrică a unei co-loane, într-o altă variantă, se impune ca un simbol. Privito-rul receptează fluxul unor tra-iectorii între cer și pământ, în-tre greu și ușor; terestru și ce-lest. Comunicarea între cele două lumi este susținută prin simbolistica cromatică. Zona cerului este structurată prin jocuri fluente ale unor subtile geometrii, sugerând vibrația vaporizantă a unor nori, eterul nesfârșit prin trecerea din-tr-un ton în altul; de la albul cald la griuri de verde, ocruri calde până la orange, toate obținute prin subtila alchimie a coloranților extrași din plan-te, coji de fructe, frunze. Energic, acestui melanj de nuanțe, brunuri minerale de mangan, grave, juxtapuse u-nor tonuri de albastru pro-fund, de ultramarin și indigo, se opun condiționându-se prin subtile provocări, împlinind orchestrația tonală bogată a ansamblului. Vigoare energi-că, rafinată și pasională, dar feminină, percepem privind compoziția aceasta care, ase-mănător celorlalte, depășind granițele decorativismului op-tic și agreabil, propune re-ceptorului clipe de introspec-ție meditativă, încântare poe-tică, bucurie estetică, comple-xă. Ansamblul expozițional bogat prin lucrările de an-vergură asupra cărora (câteva) ne-am referit este întregit prin grupaje ale unor mici tapise-rii, prețioase sub aspect plastic și cromatic, dar și prin con-ținut și mesaj artistic, care re-flectă, de fapt, sensibilitatea autoarei. Astfel, tema nudului feminin este reluată în mai multe variante sub forma unor studii, dar care se bazează pe folosirea materialelor specifi-ce. Nu desene și proiecte co-lorate întâlnim, ci miniaturi textile, în care firul de lână es-te materialul cu care se dese-nează forma și se colorează suprafața. Tema dansului, de asemenea predilectă, este abordată în numeroase varian-te. Aceste lucrări de mici di-mensiuni nu sunt simple e-xerciții ale autoarei. Ele sunt lucrări de sine stătătoare, a că-ror prezență într-un spațiu ambiental intim, familial, creează adevărate oaze de bucurie. Artista a optat pentru a a-tinge un nivel performant al expresivității decorative, pen-tru pătrunderea tainelor pictu-rii și pentru a se identifica cu aceasta în toată complexitatea sa expresivă. De la expresia prin mijloace ale picturii la cea practicată în zona decorativă, trecerea are loc în mod firesc prin eliminarea surplusului, prin simplificarea formei, prin delimitări ale suprafețelor și sublinieri ale elementelor ce configurează ansamblul cu mijloace specifice, susținute și de materialele potrivite, prin suprimarea metodelor optice ce propun reprezen-tarea celei de a treia dimen-siuni etc. Prin arta tapiseriei, magistral stăpânită ca tehnică și con-cepție componistico-decora-tivă, am privit în această ex-poziție opera nevăzută a unui pictor. Repertoriul semantic de e-lemente folosite în compozi-țiile de dimensiuni ceva mai mari, inventariindu-le, conți-ne poarta, coloana, fereastra, anotimpurile, zborul, rodul, propunând privitorului aproa-pe obsesiv un dialog între cer și pământ, între lumină și întuneric, privite prin filtrul poeziei și al simbolurilor. Lucrări din seria nudurilor, dintre care amintim „Dans nocturn”, „Noapte și zi”, „Du-pă baie” ș.a., sunt interpretări care relevă admirația artistei pentru corpul uman și frumu-sețea lui, privit ca misterioasă sursă de energie și tinerețe. O privire generală asupra conținutului tematic al lucră-rilor ne relevă un univers cu-prinzător al căror subiecte perene, interpretate cu talent, profesionalism și implicare emoțională și cu sensibilitate, se înscriu în ansamblul unei opere de autor edificată prin viziunea poetică și meditativă. LIVIU SUHAR