„Ia găina, neamule!”… Ce dor ne va fi de strigătura asta, prin oboarele patriei! Gripa aviară, ciudat gestionată de autoritățile statului, ne-a dat traiul peste cap. Am ajuns să ne trezim pe la 4 dimineața și să stăm cu urechea ciulită după cântatul cocoșului, temători că, poate, peste noapte, oamenii în halate albe i-au dat foc țanțoșului pintenat. Când moțata a căzut cloșcă, mă luaseră pandaliile și mă gândeam deja că stă să vină o altă generație de nefericiți, galbeni, pufoși și cu temperatură mare, pui cărora nici măcar nu le voi putea ciufuli puful mătăsos. Am ajuns să mă tem ca de Scaraoțchi de porumbeii galeși și prietenoși ce-mi bat cu ciocul în geam, în fiecare dimineață, să le dau de mâncare. O fac rar, când am curaj, după ce fac o cruce mare cu limba, după ce trag aer în piept. Și pun pe mâni mânușile cele dese, după care, isteric, în 3 secunde, le împrăștii firimiturile de la cină.
Daniela BEALE
Pui la rotisor… Doamneee!!! Nici amenințarea cu „Bau-Bau” din copilărie nu trezea atâtea frisoane ca acum, imaginea unei pulpițe rumenite în care pot zace nu-ș ce viruși fatali bine catalogați după literele din alfabet. H5N1… parcă niște semnale venite din găurile negre ale cosmosului, special să-mi tulbure definitiv pacea sufletească. Ups… Pernele cu puf….. Brrrr!!!! Numai ideea atingerii de un „cultuc” moale, aducător de somn suav, îmi aduce brusc în suflet spaime de „Vineri 13” vizionat după miezul nopții. Și sâmbătă cununie… Oare în loc de „Dansul Găinii” pentru nași se vor sălta, în chiuituri, pe tavă, câțiva morcovi??…
Comentarii