Pictura bisericii din Bălinești, una din cele mai frumoase din răsăritul Europei

Satul Bălinești este cunoscut din secolul al XV-lea, când aparținea logofătului Ioan Tăutu. Pe la sfârșitul veacului al XVIII-lea, satul și moșia Bălinești se aflau în stăpânirea lui Ieremia Jig-niceanu, apoi a Mănăstirii Văratic, care înființează aici un metoc. La 1864, odată cu secularizarea a-verilor mănăstirești, această moșie a fost împărțită țăranilor clăcași. Satul Bălinești se mărginește: la nord – cu satul și parohia Cândești, fiind despărțite de râul Siret; la sud – cu satul și parohia Ciomârtan; la răsărit – cu satul și Parohia Lunca-Nicani; la apus – cu parohia Grămești. În decursul istoriei, locuitorii satului Bălinești s-au amestecat cu emigranți din Bucovina și din comunele învecinate. Întemeie-torul acestei așezări, logofătul Ioan Tăutu, este amintit de cronicarii Grigore Ureche și Ion Neculce ca fiind un om de seamă și un bun diplomat al marelui domn Ștefan cel Mare și al fiului său Bogdan, numit și cel Orb.

 

Pe seama bisericii din Bălinești s-au țesut multe legende. Astfel, s-a crezut că biserica a fost construită de logofătul Tăutu, cu banii primiți în dar de la sultan, dar aceasta este o ipoteză greșită. În realitate, biserica a început să fie zidită în anul 1494 și s-a terminat în anul 1499, cu mult înainte de a fi primite în dar de la sultan cele zece pungi de galbeni. Biserica a fost construită cu cheltuiala logofătului Tăutu, după cum spune pisania de pe zidul de răsărit al bisericii: „CU VOINȚA TATĂLUI ȘI CU AJUTORUL FIULUI ȘI CU SĂVÂR-ȘIREA DUHULUI SFÂNT, PAN TĂUTU LOGOFĂT A ÎNCEPUT A ZIDI ACEASTĂ BISERICĂ ÎN NU-MELE CELUI ÎNTRE SFINȚI PĂRINTELE NOSTRU IERARH ȘI FĂCĂTOR DE MINUNI NICOLAE ÎN ZILELE BLOGOSLĂVITULUI ȘI DE HRISTOS IUBITOR DOMN IO ȘTEFAN VOIEVOD FIUL LUI BOGDAN VOIEVOD ȘI S-AU SĂVÂRȘIT ÎN AN 7007 LUNA 6”. Întâmplarea (din legendă) cu cele zece pungi de galbeni s-a petrecut după moartea marelui domn Ștefan, adică după anul 1504. Planul bisericii din Bălinești are particulari-tatea că este dreptunghiular, cu absidele exterioare poligonale, fără abside laterale. Turnul clopotniță este scund, amplasat pe latura de sud, în dreptul intrării. Partea inferioară a clopotniței este un fel de pridvor boltit, bolta fiind semicir-culară, ca și în naos și pronaos, unde sunt împărțite în trei travei egale prin arcuri care se sprijină pe stâlpi de piatră angajați în zid și decorați cu capiteluri și socluri. Asemenea sistem de bolți mai găsim la Biserica domnească din Popăuți, județul Botoșani. Fațadele sunt decorate după modelul bisericilor lui Ștefan cel Mare, soclul este puternic, din piatră de dimensiuni mari, zidul este de ase-menea din piatră cioplită și cărămidă smălțuită, cu tencuiala deteriorată de intemperii. Partea su-perioară a fațadelor este împodobită cu două rân-duri de ocnițe; deasupra ocnițelor, de jur împre-jurul bisericii, sunt mai multe rânduri de discuri smălțuite, la fel ca la cele de la Popăuți, Hârlău, „Sf. Nicolae” Dorohoi. Clopotnița este puțin mai înaltă decât restul bisericii. Este construită pe un plan pătrat și se sprijină pe zidul bisericii și pe doi pilaștri din piatră, de formă octogonală. Pridvorul de sub clopotniță are bolta cu arcuri de piatră cioplită, decorată cu rozete tot din piatră. Feres-trele altarului și ale naosului sunt dreptunghiulare, iar cele ale pronaosului, cât și ușa de la intrare în pronaos sunt lucrate în stil gotic. În decursul istoriei, biserica nu a suferit mo-dificări majore, ea apărând în aceeași formă și în tabloul votiv. Pictura, ce datează din secolul al XV-lea, este de o frumusețe rară și se pare că este în stilul celei de la Voroneț și „Sf. Nicolae” din Dorohoi. Fresca interioară se mai păstrează și astăzi, spre deosebire de cea exterioară, care este degradată în proporție de 90 la sută. Balș apreciază pictura de la Bălinești ca una din cele mai frumoa-se din răsăritul Europei, atât prin cromatică, cât și prin frumusețea veșmintelor sfinților și ale ctitorului. Pronaosul, naosul sunt împodobite cu sfinți, scene biblice, acatistul Sf. Nicolae. Catape-teasma este mai nouă, ctitorul ei este Ieremia Jigniceanu, pe la anul 1792, proprietarul de atunci al moșiei Bălinești. Este lucrată în lemn de tei și cuprinde trei rânduri de icoane. Sculptura este bogată în elemente florale și a fost poleită în aur. În pronaosul bisericii se află gropnița familiei Tăutu, găsindu-se aici nouă lespezi din piatră. Sunt înmormântați aici: Petru Tăutu, fiul, anul 7002, septembrie 20; Teodor Tăutu, fiul, anul 7002, septembrie 23; Vasilica, fiica lui Teodor, anul 7003, septembrie 18; Maria, soția logofătului, anul 7008, septembrie 29; Ioan Tăutu, 7019; Anghelina, soția lui Dragan Tăutu, 7125, mai 20; cneaghina Maria, mama lui Dragan, 7007, martie 13. În anul 1957, s-a descoperit de către cercetă-torul Florin Ulea autorul picturii, acesta fiind ieromonahul Gavril, care s-a semnat sub tabloul votiv. Până în anul 1864, biserica din Bălinești a adăpostit o mănăstire de maici, metoc al Mănăstirii Văratic. Odată cu secularizarea averilor mănăs-tirești, moșia este împărțită clăcașilor și, pe aceste pământuri, ia ființă satul Verbia. Începând din anul 1899, biserica de la Bălinești este luată în grijă, păstrare și conservare de Departamentul pentru Monumente Istorice. În decursul timpului, biserica de la Bălinești a avut de suferit. Între anii 1581-1711, în mai multe rânduri, turcii, în incur-siunile lor, au dat foc bisericii, producând degradări ale picturii și zidului. În anul 1721, biserica a fost restaurată prin grija Episcopului Calistru de Rădăuți, când s-au restaurat acoperi-șul, ușile și mobilierul. Tot atunci a fost construită și scara de acces la clopotniță. După primul război mondial, s-au mai făcut unele restaurări, după cum urmează * s-a pus un brâu de cărămizi smăl-țuite în jurul bisericii * s-au dat jos resturile de pictură exterioară, rămânând cele trei rânduri de medalioane din teracotă smălțuită de sub cornișă * s-a consolidat clopotnița cu bare de fier * s-a refăcut învelitoarea, care era distrusă și din cauza căreia ploua în biserică. Având în vedere valoarea istorică a acestui monument, datoria noastră este de a-i păstra strălucirea de odinioară, pentru ca de el să se poată bucura și generațiile viitoare. Preot GHEORGHE LUPU, Parohia Bălinești