Cultura lu’ Ion, folosofu’…

Dacă martie e friguros – zice-o vorbă populară – în aprilie (Prier) e… mișto. S-o vedem și p-asta… > Oricum (da’ departe de mine să caut prilej de speculații proaste & de gen… aviar), lebede (care-o fi masculinul aci?!) & rațe, plus rățuște și rățoi au și poposit pe heleșteiele Fulticenilor. Sigur, că doar vorba ailaltă: decât o sută de ani ca o cioară, mai bine 10 ani ca un lebedoi.

 

> Aa, hai să te-nveselesc o țâră, măi cătrănit omule. Și-ți voi înșira ceva de să-ți meargă la… pântec. Ascultă-l un pik pe mintosul Jean Cristoiu ot Găgeștii Vrâncioaiei (în chestiunea closetelor din planetă), citez din savant: …Și am o dambla: WC-urile. Primul lucru când ajung undeva, mă duc la WC (Ioane-Ioane, da’ parcă spuneai că… când nu faci presăraie, te duci și te tupilezi taman la Biblioteca Academiei!? – sbl. n.). Dar nu pentru că am nevoie, ci pentru a vedea interioarele acestora (la ce vei fi făcut, atunci, cogeamite Filosofia pă la Cluj, omulee?! – d.b.). Pe primul loc este un WC dintr-o piață din Amsterdam. Înainte de a ajunge în cabina propriu-zisă, treci printr-o expoziție de artă, iar cabina WC-ului este transparentă. Tu vezi tot ce se-ntâmplă afară, dar nu poți fi văzut. Iar în locul unde sunt instalate pisoarele sunt monitoare pe care rulează postul MTV. Pe locul doi este hotelul Negresco de pe Coasta de Azur, care întruchipează o campanie militară a lui Napoleon. Are hărți pe pereți, portrete, grenadieri la intrare, tot ce trebuie. În acel WC chiar te cultivi. Au și harta Europei, harta imperiului napoleonian, e clar, de-acolo ieși mult mai cult. Iar pe locul trei ar fi cel de la un castel din capitala Scoției, care este câș-tigătorul Oscarului WC-urilor din Scoția și care a obținut zece diplome de merit. De fapt, a câștigat zece ani la rând tit-lul de cel mai bun WC din Sco-ția. Culmea, chiar nu avea ni-mic deosebit. Dar avea toate diplomele pe pereți. Probabil, erau false (din interviul publi-cat în Tango, martie curent, pagina 90 – revista femeilor care știu să se miște). > Dle fi-losof și analist(zoon politikon, cum ar veni, dupe ăi vechi, cu minte), șpilul, dă-mi voie, e cu totul în altă parte. Hai să-ți dau o mână-două de ajutor-de ajutoare. Ce-ar fi să nu mai scociorâm prin c… și să cău-tăm prin alte zări (de soare full), că uite ce zice chiar un filosof de-adevăratelea: Cum să intrăm în legătură cu Dum-nezeu, această Ființă care este pentru noi atât de insesiza-bilă, de inaccesibilă, de nepă-truns? Cea mai bună metodă ca să ne legăm de El, ca să-L simțim, să-L atingem chiar, este aceea de a lucra cu lumi-na, de a ne concentra asupra luminii, a ne adânci, a ne bu-cura în ea, fiindcă lumina este expresia splendorii divine. Lumina este ca un ocean de viață care vibrează, palpită; vă puteți cufunda în ea ca să înotați, să vă purificați, să res-pirați, să beți și chiar să mân-cați… Numai în sânul lumi-nii veți sesiza ceva din esența Divinității. Aivanhov. Ei, ce zici, Ioane?!