Caz unic în analele medicinii

După ce a suportat patru by pass-uri consecutive în aceeași zi, poetul bucovinean Ion Cozmei s-a vindecat miraculos de diabet insulinodependent Toată lumea știe câte ceva despre diabet, după cum cei mai mulți cunosc că, odată instalată, păcătoasa de boală este incurabilă. Mai ales atunci când este vorba de persoane dependente de insulină. Un caz ce frizează miracolul, ce pare să dea peste cap cam tot ce se știe până în prezent despre diabet, este cel al poetului bucovinean Ion Cozmei. În luna decembrie a anului trecut, omul, care până să ajungă la cuțit la Tg. Mureș, a fost diagnosticat cu o grămadă de boli, de la cardiopatie ischemică până la pancreatită, s-a știut bolnav de diabet zaharat tip II insulinodependent. Maladia i-a fost depistată în mai 2004, la Secția de cardiologie a Spitalului Județean Suceava. Glicemia poetului atingea atunci 456 mg/dl.

 

Bolnavul își administrează conștiincios, la recomandările medicilor, insulina, de trei ori pe zi, după un program foarte riguros. La ora 7 / insuman rapid (26 unități), la ora 13 / insuman rapid (26 unități), la ora 19 / Lantus (22 unități). Ca orice diabetic de acest tip, poetul duce o viață de privațiuni alimentare (fără zahăr, fără grăsime). În no-iembrie 2005, Ion Cozmei are o severă criză cardiovascu-lară. Analizele de laborator sunt înspăimântătoare: trigli-ceride / 946 mg%!!!, coles-terol / 356 mg%. Diagnosticul pus la Centrul de cardiologie Iași nu lasă loc de interpretări: cardiopatie coronariană, le-ziuni tricoronariene, stenoze multiple (80%, 90%, 99%, 80%). Se propune de către specialiști intervenție chirur-gicală pentru efectuarea by pass-ului aortocoronarian. Pe 12 decembrie, Ion Coz-mei intră în sala de operații a Clinicii de Chirurgie Cardio-vasculară din Tg. Mureș, unde chirurgii îl țin peste 7 ore, re-alizând nu mai puțin de 4 by pass-uri (mai multe nici nu se poate). Partea miraculoasă a po-veștii de-abia de aici începe, pentru că, o dată poetul este vindecat chirurgical, a doua oară, și cel mai misterios, nu mai are diabet!!! Specialiștii se crucesc, își freacă cheliile, se uită chiorâș unul la altul, dar suspendă tratamentul cu insulină. Curba glicemică a pacientului pe 20 decembrie se prezintă astfel: 103 mg%, 106mg %, 114 mg %, 115 mg %, 131mg %. Întors acasă, poetul nu-și mai administrează deloc in-sulină, regimul alimentar fi-ind normocaloric, normoglu-cidic, normoprotidic, hipoli-pidic. Curba glicemică se în-căpățânează să stea în para-metri reduși: 122 mg%, 128,126, 131. Teste glice-mice: pe 4 ianuarie – 122 mg%, pe 17 ianuarie – 121mg %, pe 1 februarie – 132 mg%. Starea “diabeticului”, absolut nor-mală, ca și când în viața lui nu și-ar fi administrat insulină. Opinia chirurgului Emil Făgărășanu de la Tg. Mureș: “E un caz unic pentru mine. N-aș putea oferi un răspuns exact, dar cred că s-a grăbit la diagnosticarea inițială a dia-betului”. Medicul diabetolog Gabrie-la Crețeanu, Suceava: „Cazul e interesant. Trebuie conti-nuate testele glicemice. Dacă glicemia depășește bariera de 150 mg%, e necesar trata-mentul cu insulină în pro-porție redusă”.  Dr. în medicină internă Mihai Ardeleanu, Suceava: “E destul de ciudat cazul. Cred că scăderea trigliceridelor a in-fluențat și glicemia, prin ur-mare și stoparea(?) diabetului”.  Bioterapeutul sucevean Liviu Popescu: “Nu te impa-cienta. S-a petrecut o lucrare divină. Cunosc bolnavi de cancer sau HIV care s-au vindecat cu ajutorul lui Dumnezeu. Tu ești în grațiile Lui!” Bulversat de ceea ce i se întâmplă, poetul Ion Cozmei, “pacient la vama destinului”, cum îi place să se autonu-mească, spune: “Sunt contra-riat, dar totul e spre binele meu. Nu-mi mai administrez zilnic insulina și, totuși, mă simt excelent! Când mă gân-desc retrospectiv că insulina a stat la geneza cărții mele de poezie Semințele disperării, care ar fi trebuit să se numească Insulina, dragostea mea!, cu dedicație specială dnei dr. Gabriela Crețeanu, parcă îmi… saltă inima de bucurie, mai ceva ca lui Nică din Humulești! «Obiectul muncii» mele literare a cam dispărut! Vorba latinului: Habet sua fata sanitas homini!”  O poveste halucinantă din zilele noastre, ce sfidează crunt medicina, dar care ser-vește enorm pacientului. În mod normal, dacă o persoană fără diabet își administrează repetat insulină, nu apucă nici pensia, dar nici cei doi ani de insulinodependență ai “pacientului” Cozmei. Cazul are toate datele intrării în Cartea Recordurilor. (MUGUR GEU) Nota redacției. Nu vrem să dezamăgim pe nimeni, dar nici să minimalizăm importanța acestei boli parșive, așa că ne-am rezervat dreptul de a consulta specialiști în domeniu. Doamna prof. dr. Mariana Graur, reputat nutriționit ieșean, consideră că boala există și că, prin întregul complex de măsuri pre și postoperatorii, consecințele ei au fost diminuate, nu însă și eliminate. Rămâne ca timpul să decidă cine are dreptate.