Ce e voie și ce nu…

> V.V., As-ul nostru, că altminteri nu poci a-i spune, Virgil Vârvăreanu cum ar veni, păstor iscusit și isteț al rubricii rebus de la Crai nou, face, astăzi, în menaj (și-au vorbit?!), și întru Întâmpinarea Domnului, 5(cinci) cincinale de căsnicie (alături de Claudia, profesoară de germană la Comănești, și de cei 3 copii – cu toții studioși la Universitatea Sucevei). Bravos & iar BRAVOS! Închinăm și noi (da’ las că nu duce el lipsă al nost’ amic Virgilică!), comandând voinicește: Înc-o tură, băiete! Și vânt bun în pupa, către matrimoniul de aur!

 

> Prilej de a vă mai aminti o dată că iubirea înseamnă, poate, forma cea mai elevată de a te îmbogăți. Și, vorba aia faină (pusă în cârcă spiritualului șăgalnic Oscar Wilde): Când eram tânăr, credeam că cel mai important lucru în viață sunt banii. Acum, că am îmbătrânit, m-am convins că așa e. > Apoi, dac-ajunsei pe-acilea, hai să luăm aminte la o tablă a permisiunilor și interdicțiilor (v. În intimitatea sec. 19, de Ioana Pârvulescu, pag. 100-101): Tabuurile sunt ca tabla înmulțirii, trebuie învățate pe dinafară, rând pe rând, cu rezultatul lor cu tot: nu e voie și n-are rost să urmezi o facultate, căci asta e treabă de bărbat care te îndepărtează de la menirea femeii, e voie și e bine să te măriți cu un bărbat învățat sau bogat pentru că vei fi fericită. Nu e voie să stai cu părul desfăcut în fața altui bărbat decât soțul tău pentru că e rușine, nu e voie să lenevești pentru că nu se cade, nu e voie să te amesteci pe față în treburile lui pentru că nu e treaba ta și îl întărâți… Nu e voie să devii avocat, judecător, preot, medic, dirijor, primar, inginer pentru că ar fi de neînchipuit și lumea ar fi șocată, e voie să fii pianistă, cântăreață de operă, violonistă, croitoreasă, fată în casă, hangiță, călugăriță, pentru că se potrivește cu firea femeii, nu e voie să câștigi singură bani pentru că n-are rost, dar e voie și e nevoie să-i ceri dumnealui, pentru casă și pentru micile capricii personale. Nu e voie să umbli singură, nici ziua nici seara pentru că e extrem de primejdios, e obligatoriu să ai un “gardedam”, trebuie să asculți și să te supui tatălui, soțului pentru că așa a făcut și mama ta și mama mamei tale și tot șirul de mame de la începutul începutu-lui, trebuie să ai grijă de casă, de copii, de mâncare, de servitori, ai voie să citești, să ții un salon literar, n-ai voie să fii critic literar, ai voie să scrii poezii, ai voie să ceri dedicații în album, ai voie să-ți dai copiii la doică sau să-i alăptezi singură, ai voie, dar nu e bine, să divorțezi. Oops! Mai trăiește, dacă mai poți! Te-ai recunoscut pe undeva?! Că taman porni mileniul 3. Glorios! > Astea au fost, vai, femeile veacului 19. Veacul 21, fastfood-izând “la greu” totul (până și iubirea, cu new style-ul ei poreclit fastlove), cunoaște însă alte… măsuri. Da’ să schimbăm o țâră foaia și să vedem barem câteva chestii de… lungime, pe la brav – bărbații noști. Uite, am descoperit că… Cabral, ciocolatiul vip-teve, e mai înalt cu două santime decât prefectul giudețului nostru, O.O., care dregător number one (de-un metru 98!, după însăși declarația domniei sale de măsuri & greutăți) este mai mare cu 13 cm decât Dan… Black-Ciao-Darwin, cu 20 de cm mai mare decât Cătă Măruță, ăla cu muzichiile și cu parașutele lui, da’… c-un centimetru mai mic decât prăjina de Ernest (1 m & 99), ăl de nu-l mai văzui anu’ ăsta pe ecran, procesând la furăciuni afectoase, pardon, defectoase și iubiri furișe… (Di Bi, un mare… măruntzel)