Biserica „Nașterea Maicii Domnului“ Clit

(comuna Arbore) Locuitorii satului Clit sunt în majoritate români, dar împreună cu ei trăiesc și ucraineni și germani. Înainte de alipirea Bucovinei la Austro-Ungaria, în anul 1775, exista o așezare omenească formată din mai multe familii, spre apus de comuna Solca, la o depărtare de 3 km, lângă pădurea ce se cheamă Slatina, fiindcă aici se aflau izvoare cu apă sărată. Locuitorii acestei așezări erau în cea mai are parte români din Ardeal, fugari din cauza persecuțiilor religioase ale romano-catolicilor, care-i sileau pe ortodocși să treacă la catolicism. Datarea așezării omenești este secolul al XVIII-lea, fiindcă, la începutul secolului al XIX-lea, Austria a adus coloniști germani, care s-au așezat pe Dealul iederii, pe atunci acoperit cu păduri. Locuitorii de la Slatina se retrăgeau treptat și se așezau pe locurile mai avantajoase pentru dânșii, în apropierea germanilor colonizați. De atunci a început formarea definitivă a satului Clit.

 

Numirea satului provine de la cuvântul ucrainean clitca, care înseamnă stivă sau clitii, pentru că așa numeau fugarii din Galiția casele lor. La începutul secolului al XIX-lea, în centrul satului actual s-a construit o fabrică de praf de sticlă, ca-re a atras o mulțime de străini, specialiști și nespe-cialiști, și în felul acesta s-au format trei naționa-lități conlocuitoare: români, germani și ucraineni. La început, locuitorii Slatinei mergeau din când în când la Mănăstirea Solca, zidită de Ștefan Tomșa. Mai târziu, mergeau la biserica din Arbore, iar alții la cea din Solca. Când numărul celor trei naționalități s-a mărit, ele au construit o capelă în comun, în care serviciul religios se făcea alternativ, cu preotul fiecăreia dintre ele. Până la construirea actualei biserici din sat, cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”, slujbele religioase se făceau la biserica greco-catolică-ucraineană, construită la începutul secolului al XIX-lea, atunci când numărul credincioșilor a crescut. Cam pe la 1852, ortodocșii din sat au primit în dar o biserică veche de la Parohia Marginea, și au clădit-o aparte, pen-tru dânșii. La biserica propriu-zisă, ucraineană, vor rămâne să slujească doar ucrainenii, pentru că, începând cu anul 1912, germanii din centrul satului au zidit o biserică aparte pentru dânșii, în centrul localității. În anul 1938, a fost construită o biserică orto-doxă românească în satul Clit, prin contribuția creștinilor. Construirea ei s-a făcut până la centura superioară, când, din cauza războiului, lucrările au fost oprite. După război, din lipsă de putere financiară, dar și de materiale de construcții, clădirea bisericii a rămas la vechea formă. După instalarea comuniștilor la putere, credincioșii parohiei au încercat să reia lucrările pentru a termina construcția bisericii, dar, din cauza impo-zitelor foarte mari impuse de fosta conducere co-munistă, credincioșii au fost nevoiți să se resem-neze pentru moment. Totuși, după peste un an de tergiversări, acțiunea a început, prin diverse cereri la stat și la fostul departament al cultelor, cereri care au fost respinse de toate forurile. Anii au trecut și am ajuns în pragul cooperativizării agriculturii – 1962. Înființarea GAC din comuna Clit necesita materiale de construcție pentru construirea de grajduri și magazii pentru cereale. Din lipsă de materiale de construcție, printr-un ordin samavolnic al Primăriei și GAC-ului, auto-rizat de conducerea regiunii Suceava, s-a dispus demolarea bisericii ortodoxe românești, neter-minată, din centrul comunei Clit, și a bisericii romano-catolice din satul Dealul Iederii, aceeași comună. De asemenea, cum în fosta comună Clit exista o casă parohială foarte mare, a fost demo-lată și aceasta, odată cu biserica. Cu o parte din materialele care au rezultat în urma demolării s-au construit grajduri pentru animale, iar restul au fost transportate în curtea Primăriei Arbore. De amintit este faptul că toți cei care au arătat un zel mai deosebit în acțiunea de demolare și-au sfârșit viața prin morți tragice, după cum povestesc bătrâ-nii din sat. În perioada ce a urmat, slujbele religi-oase s-au ținut în biserica greco-catolică ucrainea-nă, iar mai apoi în biserica romano-catolică. În anul 1992, după lungi așteptări și foarte multe rugăciuni făcute de oamenii din sat împre-ună cu preotul paroh Gheorghe Moroșan, a înce-put construirea unei noi biserici, pe locul celei care a fost dărâmată. Prin purtarea de grijă a Înalt Prea Sfințitului Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților și prin râvna demnă de invidiat a oa-menilor din parohie, construcția s-a ridicat încetul cu încetul, tot cu materiale de la fostul GAC, pe care l-au dărâmat, astfel terminându-se de zidit biserica în anul 1994. Biserica nouă a fost pictată de tinerele studente de la Iași Mădălina Aarhirii și Corina Uruc, iar la data de 28 august 1994, un sobor de preoți și diaconi în frunte cu Î.P.S. Ghe-rasim Putneanul a sfințit biserica cea nouă din satul Clit, care are hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Noua biserică este mândria locuito-rilor satului și a preotului paroh. Preot paroh este acum Silvestru-Constantin Ilaș, născut la data de 28 august 1972, în satul Laura, comuna Vicovu de Sus, din părinți credincioși, pe nume Ioan și Maria Ilaș. Despre biblioteca parohială ar fi puține lucruri de spus, pentru că este săracă în cărți. Cele mai multe cărți au fost pierdute sau deteriorate în pe-rioada în care slujbele se făceau în biserica roma-no-catolică. Din cele existente și astăzi în biblio-tecă, sunt câteva care sunt tipărite în secolul XIX, în marea lor majoritate cărți de slujbe scrise în limba slavonă sau în limba română, cu caractere chirilice. La ora actuală, cărțile vechi din bibliotecă sunt într-o avansată stare de degradare, necesi-tând lucrări de restaurare. Satul Clit, dar nici bise-rica din localitate, nu au în custodie vreun muzeu. Școala din satul Clit a fost înființată în anul 1886 și avea în componență patru săli de clasă, o cancelarie și direcțiunea. Până în 1921, nu știm prea multe despre școala din sat, pentru că lipsesc documentele. Arhiva cuprinde documente începând cu anul 1920. Între anii 1920-1930, în școală au funcționat clase cu limbile de predare română și germană. După război, au ființat, până în anul 1959, în paralel clase cu predare în limba română și în limba ucraineană. Printre cei care au condus școala ca directori, de-a lungul vremii, amintim pe: Gh. Prelipcean (1920-1929), Vasile Popovici (1929-1938), Mihai Băltinaș, Elisaveta Băltinaș, Mihai Straton, Traian Georgescu, Mihai Mangheș, Constantin Păuș. Despre așezăminte culturale și de cultură nu prea avem multe de spus, pentru că nu există. Poate ar fi de amintit aici edificiul pe care l-au construit în anii de după Revoluție reprezentanții localității SAINT CERCLE din Elveția, cu care sa-tul Clit este înfrățit. Aceștia au construit în centrul satului o fromangerie (fabrică de lactate), care este una din sursele de venit ale locuitorilor. Avem însă un cor al bisericii, alcătuit din femei din sat, cor care dă răspunsurile la sfintele slujbe ce se fac în biserică. Acest cor este condus cu vrednicie, de peste 30 de ani, de neobositul cantor și deosebitul om Chimiuc Ilie, care nu precu-pețește nici un efort pentru bunul mers al corului, cu toate că este bolnav și în pragul pensionării. Fii renumiți ai satului nu prea sunt, pentru că satul este mic. Totuși, s-au ridicat de aici trei preoți, care slujesc actualmente la Sfântul Altar. Este vorba de Constantin Chimiuc, preot la Ulma, Ștefan Cucerca, preot la Gura Putnei, și de Mihai Iatentiuc, care este preot II la Parohia Straja. Pe lângă aceștia, mai sunt ingineri constructori, profesori și cadre militare. Avem în sat și un cimitir al eroilor și o cruce comemorativă pentru fiii satului care au căzut la datorie în cel de-al doilea război mondial. Cimitirul și crucea, din marmură, s-au făcut prin contribuția sătenilor, la sfatul părintelui Nicolae Cojocaru. Preot paroh SILVESTRU ILAȘ