„ATELIER DE TRADUCTION“

„Atelier de Traduction”, interesanta, utila și singulara revistă semestrială de teoria și practica traducerii, realizată de Cercul Traducătorilor de la Universitatea Suceava și de participanții la Atelierele de Traducere organizate de Serviciul de Cooperare și Acțiune Culturală al Ambasadei Franței în România, Biroul Cărții și Centrul Cultural Francez din Iași, a ajuns la numărul 4, cu care a încheiat frumos anul 2005.

 

Pentru că tot ce presupune apariția ei constantă își are mâna sa de oameni devotați, să-i numim pe cei pe care actuala apariție îi reamintește în deschidere: Irina Mavrodin, director fondator și coordonator, Henri Awais, Neil B. Bishop, Ion Horia Bîrleanu, Emanoil Marcu, Michel Volkovitch – comitetul onorific, Muguraș Constantinescu – redactor-șef, Elena Brândușa Steiciuc – redactor-șef adjunct, Giuliano Sfichi – secretar general de redacție, Camelia Capverde, Mihaela Arnat-Marian, Marius Roman, Gina Puică, Cristina Drahta – redactori, Ana Constantinescu – coperta, Alina Podcomăsnâi și Adriana Bârsan – echipa tehnică. Numărul este marcat de personalitatea lui Emil Cioran, cu un bogat dosar alcătuit de cuvântul înainte al dnei Irina Mavrodin, din convorbirea realizată de Muguraș Constantinescu cu Emanoil Marcu și din articolele semnate de Dumitra Baron, Nicolas Cavailles, Maria Cristina Pîrvu și Mihaela-Gențiana Stănișor. Michel Volkovitch, Mariana Neț își mărturisesc crezul, ne fac confesiuni legate de arta traducerii. În secțiunea destinată experiențelor în domeniu și teoretizării tălmăcirii, își spun cuvântul Muguraș Constantinescu, Sanda-Maria Ardeleanu, Ana Gutu, Ioana Bă-lăcescu, Bernd Stefanink, pentru ca în caleidoscopul numărului să-i întâlnim pe Mihaela Arnat, Gina Puică, Efstratia Oktapoda-Lu. Să nu uităm nici fragmentele oferite în avanpremieră editoria-lă din cărțile traduse de Elena-Brândușa Steiciuc și Emanoil Marcu și nici transpunerea în franceză de către Cristina Drahta a unui fragment din volumul lui Mircea Motrici despre Bucovina, icoană spre cer. O cronică a Atelierelor de Traducere de la Suceava (ediția a VII-a, iulie 2005) realizează în încheiere Camelia Capverde. Revista, cu cele patru numere ale sale de până acum, demonstrează ta-lent și rigoare, abordează probleme de un real interes în universul cu atâtea necunoscute al traducerii, adună, și-i păstrează colaboratori, maeștri și discipoli ai traducerii din întreaga lume. Se respectă și își respectă cititorii.