16 ani de la Revoluția din Decembrie 1989

Declanșarea și desfășurarea evenimentelor în județul Suceava (I)

Au trecut 16 ani de la Revoluția din Decembrie 1989, eveniment peste care nu se poate așterne uitarea. Ne obligă la rememorări jertfele aduse pe altarul libertății, cât și transformările, poate încete, greoaie, dar, până la urmă, esențiale, în viața social-politică și economică a țării și, implicit, a județului. Dintr-un amplu studiu pe tema Revoluției la Suceava, al istoricului prof. univ. dr. Mihai Iacobescu, aflat atunci în miezul evenimentelor, pe care, și din poziția pe care a avut-o în structurile noii puteri de la nivel de județ, le-a cunoscut în profunzime și, pe parcurs, le-a putut și influența, redăm (în două episoade) fragmente care ni se par mai interesante pentru cititorii ziarului “Crai nou”.
 

* Decembrie ’89 a avut, la Suceava, pe de o parte, legături, contingențe, interdependențe vizibile și invizibile cu evenimentele din restul țării, în ge-neral, și cu cele din Capitală, în special, dar și unele particularități izvorâte, poate, dintr-o multitudine de situații proprii. Cum a debutat decembrie ’89 la Suceava? În noaptea de 11 spre 12 decembrie ’89, în Parcul Areni, pe toate aleile care duc spre intrările în clădirea centrală a Institutului, spre căminele și cantina studenților, o mână nevăzută și nești-ută atunci (suceveanul Severin Stratu) a presărat în mod conștient și abundent zeci și sute de fluturași de hârtie, pe care scria „Jos dictatura Ceaușescu!”. Manifeste identice s-au semnalat la scurtă vreme și în centrul universitar Iași. Dar, atât la Suceava, cât și în orașul moldav de pe râul Bahlui, oamenii au rămas, cel puțin în aparență, la fel de inactivi, de pasivi. Nici poliția, nici se-curitatea n-au interogat și condamnat pe cei ce s-au oprit și citit acești flutu-rași. Nu s-a auzit nici despre vreo cer-cetare asupra posibililor autori ai a-cestor manifeste. La câteva zile numai, s-a declanșat revolta de la Timișoara. Ea a scurtcircuitat întreaga țară. La Suceava, ca și în alte așezări, lumea și-a dat seama că regimul Ceaușescu își trăia ultimele zile. Suceava a vibrat și s-a mobilizat în același ritm și sens cu întreaga țară. Consemnând istoria vie care se scria la Suceava, încă din prima zi a declan-șării Revoluției în Capitală, principalul cotidian local (actualul “Crai nou”) arăta, la 23 decembrie 1989: „Un mare entuziasm, revărsat din marele entu-ziasm al țării, s-a consumat ieri pe străzile municipiului Suceava”. Este vorba de entuziasmul declanșat și la Suceava, când, la 22 decembrie 1989, Adunarea populară din Piața Palatului l-a huiduit și silit pe Ceaușescu să se refugieze în sediul C.C. al P.C.R. și să decoleze, de pe acoperișul clădirii, într-un elicopter supraîncărcat, spre o direcție necunoscută. „La Suceava – continuă să relateze ziarul local – sute și sute de tineri, fluturând drapele tri-colore și scandând „Libertate! Liber-tate!”, „Noi suntem poporul!” și „Să se facă dreptate!”, au umplut în jurul amiezii principala arteră, strada „Ște-fan cel Mare”. Lor li s-au alăturat, în scurt timp, numeroși cetățeni de toate vârstele, precum și coloane impresio-nante sosite din zona industrială a orașului și din satele din apropiere”. „Mulțimea s-a oprit în Piața Centrală. Apoi s-a îndreptat spre sediul Consi-liului Popular Județean, unde a fost organizat un spontan și emoționant miting. În uralele și aplauzele celor prezenți, au fost smulse și aruncate pe ferestre portretele fostului dictator, cărora li s-a dat foc”. Primii pași ai Revoluției la Su-ceava au început deci prin acțiunea spontană a maselor. Oamenii au invadat străzile și au ocupat sediile conducerii județene de partid și de stat, determi-nând practic paralizarea și dizolvarea structurilor de putere ale vechiului re-gim. Unii dintre conducătorii județu-lui – primul secretar de partid, vicepre-ședintele Consiliului Popular Jude-țean, comandantul unității militare USLA de la Fălticeni – au fost reținuți și chiar făcuți „prizonieri” de către mul-țime, în propriile lor birouri și obligați să declare public că nu vor acționa împotriva voinței poporului. Prima zi a manifestării, inclusiv ale-gerea Consiliului Județean al F.S.N., a stat sub semnul spontaneității. Ca urmare, primul consiliu a fost analizat, contestat, modificat și definitivat. S-a dorit și s-a reușit ca membrii acestui organism al puterii locale să fie, în primul rând, personalități cunoscute, cinstite, oameni onești și modești, apreciați și prețuiți de suceveni pentru moralitatea dovedite anterior, pentru comportarea exemplară, atitudinea principială, protestatară, față de regi-mul dictatorial, care se dărâma. Într-o primă fază, membrii noului Consiliu au fost supuși la vot în public și avizați în chiar ziua alegerii lor de către mulțimea care tălăzuia în preajma sediului și ținea sub control clădirea Comitetului Județean de partid și a Consiliului Popular. În componența Consiliului Județean al F.S.N., definitivat la 24 decembrie, intrau 41 de membri. Printre cei aleși erau atât muncitori simpli, cinstiți și prețuiți de comunitatea suceveană, cât și personalități cu o bogată experiență în activitatea lor profesională. Preșe-dinte al Consiliului Județean a fost a-les un cadru universitar, lectorul Mi-hai Iacobescu, doctor în istorie, propus în această funcție atât de către rectorul Institutului de Subingineri, prof. univ. dr. ing. Emanuel Diaconescu, el însuși membru în Consiliu din prima zi, cât și de juristul Alexandru Jauca, fost con-damnat ani în șir sub vechiul regim, care a devenit ulterior unul din liderii Asociației Foștilor Deținuți Politici. În primele zile ale lunii ianuarie 1990, s-a cerut și s-a susținut pentru fiecare membru din Consiliul Județean acor-dul – exprimat prin vot secret și în scris – din partea colectivului de oameni ai muncii în care își desfășura activitatea. N-au lipsit surprizele. Unii membri nu au primit votul de încredere al colec-tivului din care făceau parte. Ca ur-mare, au fost revocați, înlocuiți. Formularea unor criterii precise, exigența dovedită în desemnarea și votarea dublă a celor aleși, atât de către mulțimea din stradă, cât și de către colectivul în care își desfășurau acti-vitatea zilnică, explică, poate, seriozi-tatea, stabilitatea consiliului, care a rămas în funcție, respectat și necon-testat, până la alegerile din 20 mai 1990. Ceea ce a fost o premisă necesară pentru viitor. Pe parcurs, însă, Consiliul Județean al F.S.N. s-a primenit și lărgit, după formarea și afirmarea unor forțe politice locale. În aceste condiții, la 23 februarie 1990, a avut loc constituirea Consi-liului Provizoriu de Uniune Naționa-lă. Astfel, alături de membrii inițiali ai F.S.N. au intrat și s-au integrat în C.P.U.N., în biroul executiv, în fruntea unor comisii, ori ca simpli membri, reprezentanți aleși ai unor mișcări și formațiuni politice locale, și anume: Partidul Cooperatist, Partidul Națio-nal Liberal, Partidul Țărănesc Ro-mân, Mișcarea Ecologistă „Bucovi-na”, Partidul Național Democrat, Partidul Național Țărănesc Creștin și Democrat, Partidul Tineretului Li-ber Democrat, Partidul Socialist De-mocrat, Uniunea Lipovenilor, Par-tidul Unității Democratice din Mol-dova, Uniunea Ucrainenilor. (Va urma) MIHAI IACOBESCU

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: