Catedrala, simbol al biruinței asupra deceniilor întunecate

În cartierele Sucevei se ițesc turle mai impunătoare, mai modeste, iar sunetele clopotelor adună enoriașii la rugăciune. La o intersecție de străzi (Mărășești – Mărăști – G. Enescu), pe dealul Mărășești, se înalță viitoarea Catedrală a Sucevei. Maiestuoasă și de proporții considerabile, simbolizează parcă biruința asupra deceniilor întunecate prin care am trecut. Aici, cei trei frați – Petru, Gavril și Ștefan Argatu – își dedică truda lor înălțării acestui edificiu. Duminică de duminică, ei aduc mulțumiri credincioșilor cu suflet mare și dare de mână care sprijină financiar construirea Catedralei, mulțumind și pentru mult și pentru puțin, deoarece puțin cu puțin se face multul. Atunci când nu slujesc la altar, în haine de lucru, se urcă pe schele alături de muncitori și pun cărămidă lângă cărămidă, îndoaie fierul, sudează, fac orice, după priceperea lor.

 

Fac totul cu același drag și interes ca orice gospodar ce-și zidește casă sieși. Îi privesc trecătorii (și eu de la fereastra locuinței mele), îi admirăm, îi respectăm și-i stimăm, dar asta nu-i de-ajuns. Trebuie să-i sprijinim mai mult, să punem toți umărul ca să vedem Catedrala înălțată cât mai curând, spre bucuria tuturor. Se apropie iarna, capela e neîncăpătoare pentru atâta lume care participă la Sfânta Liturghie; acum mai stăm în curte, dar câți vor mai sta tot în curte, atunci când vor fi gradele sub minus? Cadrele didactice mai vechi au fost totdeauna în prima linie: la alfabetizare, la colectivizare, la daciade și la olimpiade etc. Cu atât mai mult acum, din propria voință și credință, să dovedim că suntem în stare de fapte de laudă. Ce mândri vom fi când Catedrala va fi gata, știind că și noi ne-am implicat după puterile (pensiile) noastre și nu ne-am mulțumit doar să privim și să admirăm cum alții trudesc, se zbat pentru întemeierea acestui sfânt edificiu. Și Cel de Sus se bucură pentru orice jertfă în scopul ridicării unui locaș de închinăciune, pentru că fiecare minut de rugăciune zidește Împărăția lui Dumnezeu pe pământ. Nici o lacrimă nu se pierde în fața lui Dumnezeu; cu ele se zidește casa Lui. Așa să ne ajute Dumnezeu! (Înv. MINODORA AMARANDEI)