Întâlnire cu „Ceremonial de despărțire”

Chiar dacă publicitatea evenimentului a fost minimă, iubitorii de carte nu au lipsit, ba chiar s-au întâlnit în număr mare cu Ceremonial de despărțire, cartea de povestiri a lui Con-stantin Arcu, apărută recent la Paralela 45, în sensul că autorul le-a dăruit o pagină în lectura sa. O altă întâlnire a fost cea mediată de lectura profesionistă, de critic literar, a Ginei Puică și a lui Mircea A. Diaconu, „un clasic al criticii în viață”, cum l-a numit fosta sa studentă (și actuala sa colegă la Universitatea Suceava) Gina Puică, și de cea impresionistă, sufletească a poetului Mihai Vicol. Gina Puică a apreciat Ceremonial de despărțire „un volum-sur-priză prin care autorul vrea să ne spună că trăiește” (apropo de anii trecuți de la romanul său de succes Faima de dincolo de moarte) și a remarcat talentul scriitorului în surprin-derea detaliului semnificativ, capacitatea sa de a crea atmosferă și de a surprinde un real fascinant.

 

Mihai Vicol și-a mărturisit ca primă impresie de lectură reconfirmarea convingerii că autorul, Constantin Arcu, este un scriitor adevărat, născut, nu făcut. Cartea l-a dus cu gândul la Camus, la Dostoievski. Mircea A. Diaconu a văzut de la început în Ceremonial de des-părțire un fel de pau-ză de res-pirație în vederea u-nui roman, Constantin Arcu fiind, structural, un roman-cier de mare forță. Aple-cându-se a-supra po-vestirilor din acest volum, Mir-cea A. Dia-conu a subliniat saltul în fabulos, în fantas-magoric, prin aglomerarea de cotidian, de derizoriu, umorul fin, generat de permanenta existență a două planuri, planul personajelor în atmos-fera de stranietate, și un altul, în care îl simțim în spate pe autor, cu umor, uneori sarcastic, din această relație între ceea ce se întâmplă și perspectiva asupra a ceea ce se în-tâmplă, născându-se de altfel proza lui Constantin Arcu. Deși titlul cărții este preluat după o povestire, aceasta, „adorativă”, ră-mâne singulară, ideea de ce-remonial fiind mai curând susținută de ceremonialul răbdării cu care scriitorul își pândește personajele până le prinde, ca într-o pânză de păianjen, în proza sa și le pune să vorbească pe viu, în direct. În încheiere, Mircea A. Diaconu a spus: „Așteptăm marele roman pe care această carte într-un fel îl anunță”. Detașat, și ca urmare a credinței că la o lansare rolul autorului este „minor”, Constantin Arcu, așa cum spuneam, a citit o filă din „Dileme”, cu un anchetator în prim-plan, după care – plecând de la inocenta (sau nu) întrebare a unei colege dacă a fost cu adevărat, procuror – a declarat amuzat: „Parte dintre voi mă cunoașteți: nu sunt eu personajul ăsta!” Cu un cuvânt de bun venit adresat parti-cipanților de poetul Ion Beldeanu, președintele Societății Scriitorilor Bucovineni, manifesta-rea a scris o pagină de calitate, cu prezențe de calitate în istoria Librăriei din Suceava a Uniu-nii Scriitorilor din România, încheiată, după tradiția toamnei, cu un aromat ceremonial de întâlnire-despărțire.