Eficiența prezenței pre-oților militari s-a observat în cele două războaie mondiale, prin ceea ce au făcut > ridicau moralul militarilor, prin spe-ranța și bărbăția pe care le-au inspirat-o > în unele situații, luptau alături de ei > acordau asistență religioasă (oficiau slujba Sfintei Liturghii, chiar și pe front, spovedeau, împăr-tășeau, oficiau slujba de în-mormântare pentru cei căzuți pe câmpul de luptă) > erau activi și în asistența medicală, prin grija purtată răniților și bolnavilor etc. Asistența religioasă în ca-drul armatei a fost curmată în anul 1948, după venirea regi-mului comunist ateu la con-ducerea statului, prin desfiin-țarea Episcopiei Armatei și trecerea preoților militari în rezervă. Tot în acel an, s-a in-terzis asistența religioasă în școli, în penitenciare, în orfe-linate, în casele de bătrâni, culminând cu interzicerea stu-dierii religiei în școli, uitân-du-se astfel faptul că primele școli și primele spitale din țară au apărut pe lângă mănăs-tiri. Deși s-a încercat izolarea Biserici Ortodoxe de neam, în timpul celor aproximativ 40 de ani de comunism, lucrul a-cesta nu a putut fi realizat, de-oarece Biserica a fost cea care a închegat neamul nostru ro-mânesc. În toată această pe-rioadă, ea nu a încetat să se roage pentru “cârmuitorii ță-rii, pentru mai marii orașelor și satelor noastre și pentru cei care se ostenesc în oastea țării cea de Hristos iubitoare”. Ca drept dovadă că aceste rugăciuni ale Bisericii au fost ascultate și primite de Dum-nezeu și că nu degeaba oastea țării a fost numită “iubitoare de Hristos”, astăzi există câte o biserică în fiecare unitate militară din țară. Lucrarea lui Dumnezeu în lume este taini-că. Acolo unde nu te aștepți u-neori să fie, ea acolo se mate-rializează. Acolo unde nu se putea face, cândva, semnul crucii, astăzi se oficiază slujbe și se cântă spre preamărirea lui Dumnezeu. Una dintre unitățile milita-re din județul nostru în care e-xistă o biserică este și Cole-giul Militar Liceal “Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, colegiu renu-mit prin tradiția lui și prin ca-litatea procesului de învăță-mânt desfășurat. Prin efortul personalului Colegiului (ca-dre militare, profesori, sala-riați civili), al elevilor și al al-tor sponsori, s-a amenajat o Capelă în cadrul acestei insti-tuții, de o frumusețe deosebi-tă, care să răspundă nevoilor religioase ale elevilor în special și ale salariaților, în general. Lucrările de construire au început în toamna anului 2001, când comandant al Co-legiului era colonelul Furnică Petru (+2001), și au fost fina-lizate în primăvara anului 2002, când funcția de coman-dant era ocupată de colonelul Ionel Moisa, sfințirea capelei făcându-se în ziua de 2 iunie 2002, de Î.P.S. Pimen, arhie-piscop al Sucevei și Rădăuți-lor, asistat de un sobor de pre-oți. În timpul lucrărilor de construire, o grijă deosebită pentru înfrumusețarea capelei a fost manifestată de preoții Petru Crăciun și Toader Gio-san, care au asigurat asistența religioasă în cadrul colegiului încă de la introducerea religiei ca disciplină de învățământ în licee. De la 1 septembrie 2004, am fost numit preot militar în cadrul acestui colegiu. Activitatea religioasă din această instituție militară de învățământ are o frumusețe deosebită, dar, în același timp, este și destul de complexă. Frumusețea reiese din faptul că orele se desfășoară într-un mod plăcut, cu întrebări din partea elevilor, care necesită uneori răspunsuri complexe, toate acestea creând o atmo-sferă degajată. De asemenea, au fost multe ocazii când în-șiși elevii au propus teme de discuție. Aceste ore au cu-prins un domeniu vast de teme, cu conținut diferit: dogmatic, moral-religios, litur-gic, spiritual, istoric, științific și de educație. Obiectivele ur-mărite prin intermediul orelor de religie au fost multiple. Dintre ele amintim > necesi-tatea cunoașterii lui Dumne-zeu > formarea virtuților creș-tine > înțelegerea gesturilor li-turgice > creșterea devotamen-tului față de patrie și credință > educarea în spiritul dragos-tei de frumos și moralei creș-tine. Activitatea didactică de natură religioasă se prelun-gește cu implicarea practică a elevilor în viața liturgică a ca-pelei, implicare ce se desprin-de din faptul că aceștia, atunci când participă la slujbă, cântă împreună, înfrumusețând slujbele bisericii. La începutul slujbei, unul dintre ei împarte colegilor partiturile cu cân-tările Sfintei Liturghii, pentru a exista o concordanță deplină între corul de la strană și elevii din biserică. Astfel ei reușesc să învețe care sunt principa-lele momente ale Sfintei Li-turghii și semnificația lor. A-vând în vedere că majoritatea elevilor din biserică cântă și că toți au aceeași ținută (mili-tară), atmosfera este deose-bită. În Sfântul Altar, preotul este ajutat de doi elevi, fără statut de paracliser, care sunt responsabili și cu curățenia în biserică. Responsabil de toacă și de clopot este tot un elev, care dorește să urmeze teo-logia, pentru a ajunge preot militar. Un rol important în cadrul corului îl au fetele, ele fiind cele care dau tonul cântecelor în unele situații. Cu ocazia desfășurării Concertului de colinde “Astăzi S-a născut Hristos”, organizat de Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, corul de elevi al Colegiului a participat la faza locală și faza județeană, obținând la ambele faze premiul I. Folosul discuțiilor cu elevii în timpul orelor de religie s-a manifestat și prin faptul că, în zilele rânduite pentru spovedanie, plecăm uneori seara târziu din capela colegiului, după ce spovedim și ultimul elev care așteaptă în acest sens. Prin tot ceea ce s-a înfăp-tuit în cadrul Colegiului Militar Liceal “Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc pe linie de asistență religioasă, consider că s-a continuat procesul de zidire a Bisericii celei vii din sufletul elevilor. Preot militar CONSTANTIN CĂTĂLIN CÂRLOANȚĂ
Altarul străbun: în școală și în armată
Prezența arhiereilor alături de domnitori, a preoților în mijlocul oștirii a fost o reali-tate incontestabilă de-a lungul istoriei Țărilor Române. Se cunoaște faptul că, în timpul dreptcredinciosului voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, în Sfa-tul Domnesc se afla și episco-pul. Însă, primele preocupări pentru introducerea instituțio-nalizată a asistenței religioase în armata română datează de-abia de la mijlocul secolului al XIX-lea. În 1850, în timpul domniei lui Barbu Știrbei (1848-1853), s-a hotărât în-ființarea unui post de preot pe lângă fiecare regiment. După unirea Moldovei cu Țara Ro-mânească (1859), odată cu în-ființarea noii armate, crește și numărul preoților militari. Primul Regulament pentru clerul din armată apare în anul 1870, în care se prevedea existența unui preot în fiecare regiment (sau batalion). În-ființarea Episcopiei Arma-tei, în 1916, reprezintă o do-vadă a necesității asistenței religioase în armată și a con-tribuției pozitive pe care o a-ducea aceasta în viața milita-rilor.
Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!


























Comentarii