Mămăliguță cu… țuică

> A pornit admiterea la liceu. Baftă, iubite pughibale! Săptămâna viitoare, Bac-ul. Succes și pe-acilea! Și nu poci să nu-mi amintesc, cu drag, ce scrise, mai anii trecuți, o loază pe la o lucrare (dându-se mai citit): Ieu îmi apăr sărăcia și nevoile și neamurile… Mai ales neamurile. Și politichia de cumetrie, după cum se vede și curent. > Iar de cum a fost – că a fost doar o minune! – spectacolul de teatru cu Caramitru & Mariana Mihuț (nevasta de ispravă a lui Rebengiuc Victoraș), la Casa de Cultură, luni seară la Suceava, vă voi face poveste, mintenaș. Da’ până acoalea, vorba babelor din Drăgoiești, hai să te mai aburesc c-un…
 

> Panseu (cioranian): Moartea unei ființe dragi e resimțită ca o insultă personală, ca o umilință ce se agravează pentru că nu știi cui s-o reproșezi: Naturii, lui Dumnezeu, sau chiar răposatului. Da, așa este, ți-e ciudă pe mort, și nu-l ierți prea ușor pentru că a luat această hotărâre. Putea să mai aștepte, să ne întrebe și pe noi… Nu depindea decât de el să mai trăiască. Pentru ce atâta grabă, atâta zel, atâta nerăbdare? Ar fi viu și acum dacă nu s-ar fi grăbit atâta spre moarte, dacă n-ar fi acceptat-o cu atâta ușurătate. Hmm, eu știu!? > În ședința din 27 martie 1913, în cogeamite Senatul României, dr. C.I. Istrati, și dascăl de meserie, (se) rostea (și se răstea) în următoarea chestie: M-am dus la țară, într-o comună rurală, și vă rog să mă credeți că mi-a venit să plâng când am intrat într-o școală, unde, din 50 de copii din clasă, nu am putut găsi decât vreo doi-trei normalli, toți erau sifilitici și fii de alcoolici… În epoca când se face țuica, trebuie să stea învățătorul câte 2-3 sferturi de oră dimineața ca să poată începe lecția, căci copiilor li se dă acasă mămăligă cu țuică și vin amețiți la școală. Acu’ va fi fiind o țâră mai ușor: canabisul crește și pe tarlalele megieșilor botoșăneni… > Un amic de-al buchilor îmi înfățișă, zilele trecute, următoarea haioasă situațiune, ia’n ascultă: Mi s-a povestit cazul unei femei care, după 30 de ani de surzenie, și-a recăpătat auzul în urma unei operații și care, îngrozită de zgomot, a cerut să i se redea beteșugul… Și zicea omul nostru mai departe: Îi era cu neputință să doarmă, viața i-a devenit un coșmar. La fel i s-ar întâmpla oricărui om care-a murit acum, să zicem, cincizeci de ani, și pe care l-am readuce la viață. Ar cere să se-ntoarcă în mormântul lui. Dee, am replicat ardelenește: Care frundză pcică gios, nu mai urcă un’o fost… > Și ultima (cu Aivanhov, Marele Inițiat): În planul fizic, un răufăcător, un criminal se poate hrăni cu alimentele cele mai gustoase, servindu-le și invitaților săi. Dar lucrurile nu stau așa și în planul psihic. În planul psihic, fiecare poate mânca sau oferi de mâncare numai o hrană ce i se aseamănă, fiindcă aceasta este în legătură exactă cu ceea ce este el, în inima, în intelectul, în sufletul și în spiritul său. Da, în planul psihic, în planul spiritual, așa stau lucrurile: nu putem atrage decât ceea ce este în afinitate cu noi și nu putem oferi decât ceea ce emană din noi. În funcție de calitatea acestei… crăpelnițe ne întărim, ne îmbogățim sau dimpotrivă suntem în pericol, contribuind totodată la slăbirea și întunecarea ființelor care ne înconjoară. Na, acu v. și tu… (D.B., un balan tenebros)

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: