Promovarea culturii scrise, șansa salvării nației

Situația culturii scrise necesită o mare atenție. Considerentele valorice au creat o anumită ierarhie postrevoluționară, astfel încât avem în prezent posibilitatea analizării anumitor proiecte. Problemele intervin în modul de gestionare a fondurilor destinate promovării culturii scrise. Factorii decizionali trebuie să cunoască situația societăților regionale ale scriitorilor, dar și situația particulară a scriitorilor. La rândul lor, societățile regionale, precum și Uniunea Scriitorilor din România au anumite prevederi statutare de care trebuie să se țină seama. Cu toate acestea, nu sunt lămurite raporturile dintre scriitori și edituri și nici modul de acces la revistele subvenționate de către consiliile județene, Ministerul Culturii și organizațiile de breaslă.
 

De multe ori, revistele sunt supraaglomerate, iar criteriile de selecție, contradictorii. Scriitori care au demonstrat o asiduă activitate publicistică, talent, rezistând unei competiții epuizante, nu reușesc să adune aceste lucrări în volume reprezentative, tocmai pentru că aceste fonduri nu sunt distribuite transparent și după activitatea concretă, iar editurile, deseori, nu reușesc să fie în contact profesionist cu aceste valori care s-au afirmat în această perioadă. Între scriitori și accesul la editare există o zonă inter-mediară, care funcționează pe principii clientelare sau chiar anarhic. Factorii care gestionează subvențiile nu duc o politică de întâmpinare și, cu un aer partizan, promovează scriitori cu posibilități financiare mari, care pot să-și editeze cărțile pe propria cheltuială, în timp ce scriitorii talentați sunt în imposibilitatea de a-și edita lucrările, tocmai din cauză că nu au acces la subvențiile care le sunt destinate. Situația acestor scriitori este dramatică, mulți fiind la limita subzistenței. Pe de altă parte, nu există programe de depistare și de valorificare a unor lucrări, care vor rămâne atinse de uitare sau se vor pierde, dar care, dacă vor fi salvate, pot fi repere importante ale identității naționale, ale memoriei colective. Nu se acordă atenția cuvenită scrii-torului ca persoană, lipsind motivația substanțială pentru a îndemna și generațiile tinere să se preocupe și de ar-ta scrisului. Instituția scrii-torului este lăsată undeva la periferia activităților sociale și este denaturată ca profe-siune. Situația este gravă în contextul globalizării, unde tocmai statutul scriitorului este factorul esențial în ve-derea păstrării specificului național și realizării unității prin diversitate. Cultura scrisă rămâne pilonul de bază al dezvoltării spirituale, și tocmai aici se întâmplă cele mai ciudate catastrofe. Se pu-blică mult și prost, impostura în domeniu găsește sprijin financiar, dar scriitorul au-tentic, sensibil, mai rar (…). Promovarea culturii scrise nu poate fi un act de management cultural, ci un mod de a dispune profesionist editarea acelor lucrări care salvează acest spațiu cultural, care îl pun în context universal (…). Pentru că, deși pare o artă a ficțiunii, literatura este singu-ra parabolă vie a adevărului, deoarece aceasta este și reali-tate și ficțiune, ca parte a rea-lității, este istorie autentică, dar și scriptură sacră a de-venirii. Nici într-o altă zonă spirituală nu vom găsi atâtea infinități de sensuri, simbo-luri și semnificații, prin care viața ne propune filosofii, mituri, tâlcuri actuale sau ancestrale. Atunci unde este gratuitatea de care s-a făcut atâta caz și luxul de a ne per-mite să promovăm literatura și cultura în general? Dacă vom scoate literatura din contextul civilizației umane, ce ar rămâne? Un gol uriaș, o alunecare fără sens, deoarece fără literatură nu numai is-toria, ci și viața ar fi o absur-ditate! (…) Cu atât mai mult trebuie să punem mare preț pe scriitorii cetății, să moti-văm substanțial efortul lor creator, pentru că deja țara este în mare criză de scriitori autentici, deși există o inflație de grafomanie. Prin promo-varea culturii scrise auten-tice, prin reconsiderarea sta-tutului scriitorului, așezân-du-l în planul cel mai înalt al societății, există șansa sal-vării acestei națiunii, acestei civilizații! Dacă problema va fi lăsată la mâna unor insti-tuții cu personal improvizat, drama literaturii române nu va avea cum să fie evitată. Îmi exprim speranța că vor fi în-țelese aceste probleme grave ale scriitorilor autentici și că promovarea literaturii nu va mai fi privită la modul abstract, ci prin prisma realității existențiale a scriitorilor care mai sunt printre noi, con-știenți fiind că, salvându-i pe ei, ne salvăm pe noi înșine! CONSTANTIN BOBOC, Societatea “Cultura fără frontiere” Fălticeni

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: