Prozatorul şi ziaristul Radu Mareş (n. 3 martie 1941, Frasin, jud. Suceava) a decedat sâmbătă, 26 martie a.c., la Cluj-Napoca, oraş în care s-a stabilit în 1971, an din care şi în care a devenit redactor la revista „Tribuna”.
A urmat Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuţi, iar, mai apoi, Facultatea de Filologie a Universităţii din Cluj-Napoca (1959-1963), în acea perioadă a tinereţii fiind, după cum el însuşi spunea pe o pagină de prezentare la romanul „Când ne vom întoarce”, electrician, profesor, ziarist (la „Zori noi” din Suceava, între anii 1966-1970), apoi redactor la „Tribuna” (până în 1997) şi director al Editurii „Dacia” din Cluj-Napoca (1997-2001). Ca scriitor, a semnat „Anna sau părăsirea paradisului”, roman (1972); „Cel iubit”, proze (1975); „Caii sălbatici”, roman (1981); „Anul trecut în Calabria” (2002); „Manual de sinucidere”, eseu (2003); „Ecluza”, roman (2006); „Când ne vom întoarce”, roman (2010).
Pentru scrierile sale a primit premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (USR) în 1972, premiul pentru roman al Filialei Cluj a USR, în 1981, premiul pentru proză al acestei filiale a USR în 2002 şi, de asemenea, pentru cartea anului în 2006.
Membru al Societăţii Scriitorilor Bucovineni (SSB), a primit, pentru romanul „Când ne vom întoarce” (2010; republicat în 2015 de Ed. Polirom), Marele Premiu „Bucovina” al SSB.
Constant colaborator al cotidianului „Crai nou”, la 6 februarie a.c. a publicat cea din urmă corespondenţă către noi şi către dumneavoastră, articolul „Crăciun – colegul din Marginea”. (L.D.C.)
Comentarii