…văzută de poeți întorși   Octavian Goga: La noi La noi sunt așchii mici de brad După pădurea rasă, La noi atâți degeaba sunt Și multe taxe-n casă. La noi pârloagele răsar Din câmpuri de mătasă, Vin corbi și-apucă roada lor Și-n urmă prafu-l lasă. La noi curg apele peCiteşte

(să avem timp de priceput până la ducerea pe copcă)   > Unora nu le-ar fi greu să priceapă, dar trece mult până când înțeleg. > Toate chestiile, fundamentale (ca tranziția) sau răsuflate (ca schimbarea la români), durează până se termină, dar nu se termină până nu durează. > NicioCiteşte

(pentru că fiecare are dreptatea lui și moare cu ea în brațe)   – Sărut mânușițele, grațioasă și șarmantă doamnă! – Ia nu fi măgar! Am eu fason de una de-alea? **** – Am onoarea, stimabile! – Și ce faci cu ea? Nu te încurcă? **** – L-am salutat cuCiteşte

(să nu ne doară capul și de la ele)   > Înțelegând că prin muncă n-are nicio șansă să ajungă ceva cât de cât, a candidat la parlamentare. Și s-a ajuns. > Dificultatea maximă care îl așteaptă pe cel ce nu face nimic este că nu știe când a terminatCiteşte

Din gerul năprasnic al acestui decembrie parcă de poveste, am ,,iscat” o urătură care evidențiază tradiția care se păstrează încă la noi, în istoricul sat Baia, și pe care au interpretat-o elevii noștri recent, la serbarea tradițională dedicată sărbătorilor iernii. Să aveți sărbători minunate, în care gingășia fulgilor care nuCiteşte

Am văzut, am citit, ne-a plăcut. Muult! Poftiți, atunci, și domniile voastre! De luați. Lumină! Cu grijă, bucuroși. Și cu infinită delicatețe. Cum ce?! Cum cine?! Simplu de tot: Grigore VIERU. Neperechele fârtate…   Duminica La albă-ne căsuța Curată ca un ou Eu așteptam să vină Duminica din nou. CaCiteşte

Mă numesc Dumitru Brădățan (Dumi Brad, pt. coneseuri) și vă anunț, și pe această cale, că mă simt serios afectat, precum atâta lume din apropiere, de evenimentul nemilos de care, până la urmă, nu este scutit nimeni.   Neîndoios, este atât de dureros să te desparți, irecuperabil, de omul cuCiteşte

5 ani – my God! – de la plecarea grăbită la Domnu’ a prietenului Viorel DÂRJA. Dumnezeule! Și te-ai dus, dulce minune, totuși…   Astăzi, s-ar… rotunji un otova cincinal de la mutarea la ceruri a unuia din cei mai frumoși și bogați intelectuali pe care i-a dăruit și hăruitCiteşte

Când n-am ce scrie (ori nu prea am chef – ori am altceva mai profitabil, pentru mine, de lucru), fac recurs la unul din învățătorii mei spirituali (unul din cei trei: Osho, Cioran, Aivanhov) și copii dupe ei. Așa că, mai la vale, primește oferta de azi. E, iarăși (căCiteşte

În câteva rânduri, e drept cam puțin pentru cât merită, v-am vorbit(am scris) despre Elena M. Cîmpan (n. 1967) de la Lucăcești. Măcar din două-trei pricini mi-e f. drag să vorbesc despre… subiect. Unu: că omu’ e din Drăgoieștii mei. Doi: că mi-a fost (dragă!) elevă, la Școala de laCiteşte