Dacă te iei după mulțimea declarațiilor politice pe tema reformelor, România ar trebui să fie cea mai modernă țară de pe mapamond.  

Termenul desemnează o construcție improvizată din te miri ce, rudimentară, șubredă, gata să se năruie – e imaginea statului român după împrumuturile de la FMI și contramăsurile executivului a cărui căpitănie și-a asumat-o fără mofturi constituționale președintele.   Firește că toți vor da seamă pentru nepricepere, pentru managementul dubios alCiteşte

Rolul cuvântului în izbânda demersului politic a crescut odată cu amploarea mass-mediei. La români, persuasiunea verbală a căpătat relevanță abia în vremea pașoptiștilor. Se baza pe vectori lexicali ex-hortativi ca unire, propășire, Europa, civilizație, democrație, libertate, egalitate, fraternitate, suveranitate, independență, stat de drept etc., dar și inhibitori: antiunionist, retrograd, Napoilă,Citeşte

Se tot vorbește despre dihotomia literar – nonliterar ca și cum conținutul semantic al cuvintelor, al structurilor în stilurile funcționale, inclusiv în limbajul colocvial, ar fi unul dat odată pentru totdeauna.   Referitor la „literar”, după metaforizarea cvasiabuzivă a romanticilor, a simboliștilor și a expresioniștilor, de la Budai-Deleanu la BlagaCiteşte

Într-o țară cu un sistem constituțional-democratic, în care guvernarea este exercitată de partide politice, cetățenii, conștienți de importanța votului lor, își construiesc opțiunile în funcție de doctrine, ideologii, programe, uneori de istorie. Dacă regulile de mai sus nu funcționează, iar alegerea ține de umori și mituire, nu mai poate fiCiteşte

„Cântă, zeiță, mânia ce-aprinse pe-Ahil Peleianul,/ Patima crudă ce-aheilor mii de amaruri aduse…” Dar zeița, nimic. Pe dealul-valea ondulatorii carpato-danubiano-pontice pierit-au glasurile muzelor. De sărăcie și economie de ceață. Ori de rușine. Nici mânia nu mai e ce-a fost, abia pâlpâie „cu stingerea-n bătaie”. Mocnește cu „patima (bugetară) crudă” ceCiteşte

De-a lungul timpului, țăranul român a imprimat mentalului colectiv o imagine despre sine deloc favorabilă, cu toate încercările sămănătoriștilor și ale poporaniștilor de a o „corecta”.   Nici mai târziu, surogatele proletcultiste menite să cimenteze alianța „istorică” între țărănime și clasa muncitoare n-au prins, ba au căzut în desuetudine încăCiteşte

De ani buni, mass-media etalează pe spații imense știri, imagini, reportaje, analize, studii serioase în care se deplâng stările de fapt și de spirit deprimante, calitatea politicii și a vieții cetățenilor, fără a decela fie și-o fărâmă de speranță.   Scâncete, vaiete, plânsete ca la Vavilon, bocete și lamentații. EleCiteşte

Recenta apariție televizată a dlui președinte a clarificat oarecum raporturile între instituția sa și puterile statului, inclusiv legitimarea, reprezentarea și delegarea puterii politice. Luându-i ca atare afirmațiile și viziunea, rămâi însă uimit să constați că între modelul constituțional republican și realitatea spuselor prezidențiale nu prea există legătură.   Pe bunăCiteşte

La aproape două decenii, Constituția noastră e frumoasă. Prevede o mulțime de drepturi la sănătate și ocrotire socială, la salarii decente și pensii, la secretul corespondenței, al convorbirilor telefonice, la educație gratuită… Aduce a basm cu Făt-Frumos și Ileana Cosânzeana. Or fi fost odată ca niciodată…