Pe postamentul de la mormânt e scrisă altfel – Aglae Gareiss von Dollizsturm, dar ne-am obişnuit s-o numim Aglaia Drogli, aşa cum o ştim din prima căsnicie, din perioada când era fericită şi în plină înflorire creatoare. Poate şi din cauza acestei inscripţii mult timp nu s-a dat de urma mormântului ei, deşi era cunoscut că la Cernăuţi, oraşul iubit al lui Eminescu, a trăit şi şi-a găsit locul de veşnică odihnă sora sa Aglae.
Nu voi nominaliza persoana care prima l-a descoperit, căci sunt mai mulţi ce-şi revendică dreptul şi nu e cazul să provoc supărări în rândul conaţionalilor. Scriam acum cinci ani că nu e atât de important cui aparţine întâietatea. Important e să nu lăsăm fără îngrijire acest mormânt, ce ne aminteşte de Eminescu, de dragostea Poetului pentru Bucovina, de legăturile sale sufleteşti cu Cernăuţiul. Luat sub supravegherea Societăţii „Golgota” a românilor din Ucraina, mormântul a fost restaurat de specialişti din Bucureşti, îndrumaţi de dr. Laurenţiu Dragomir, directorul Asociaţiei Protecţiei Patrimoniului.
Cimitirul vechi din Cernăuţi este cartea noastră de istorie, poate cea mai veridică şi de necontestat mărturie a rădăcinilor româneşti, a adevărului că Bucovina este pământ românesc. Şi ca orice carte foarte veche, cimitirul cu osemintele mitropoliţilor Bucovinei, academicienilor, profesorilor, artiştilor români, dar şi oamenilor simpli ai neamului nostru, necesită atenţie majoră, protecţie, îngrijire.
Dacă astăzi, 30 iulie, ziua morţii surorii iubite a lui Eminescu, va merge cineva să-i pună o floare, să-i aprindă o lumânare, va găsi mormântul îngrijit. Aglaia Eminovici a ajuns la Cernăuţi prin căsătoria, la numai 18 ani, cu profesorul sucevean Ioan Drogli. Frumoasă şi manierată, talentată pianistă, împătimită de arta teatrală, înzestrată cu haruri artistice, a strălucit în anturajul cultural al Cernăuţiului. Numai cu doi ani mai mică, Aglaia avea o legătură sufletească deosebită cu fratele Mihai, mai ales datorită pasiunii comune pentru teatru. A jucat în „Florin şi Florica” de Alecsandri, oferea concerte la pian şi după căsătoria cu profesorul Drogli, care era cu 20 de ani mai mare. Făcând parte din aceeaşi generaţie cu Ciprian Porumbescu, a fost în relaţii de prietenie cu renumitul compozitor (1869-1871), activând în cadrul Societăţii muzicale „Armonia”. Cronicarii din acele timpuri consemnează că Aglaia era admirată de tânărul Porumbescu şi chiar Titu Maiorescu s-ar fi îndrăgostit platonic când a întâlnit-o într-o vizită la Cernăuţi. Se presupune că frumoasa pianistă i-a inspirat lui Tudor Flondor (fratele lui Iancu Flondor, artizanul Unirii Bucovinei) serenada compusă pe versurile lui Mihai Eminescu „Somnoroase păsărele”.
Fericirea ei, însă, a durat numai 16 ani. După moartea lui Drogli (1887) s-a confruntat cu mari greutăţi materiale şi, mai curând din cauza lor s-a căsătorit cu un căpitan austriac, Heinrich Gareiss von Dollizsturm, fiind nevoită să se convertească la catolicism. Mari suferinţe i-a provocat boala incurabilă a fiului George. Spre sfârşitul vieţii nu mai arăta ca în cunoscuta fotografie, unde „o vedem adolescentă – bucălată şi graţioasă. … conştientă de frumuseţea ei, dar foarte solitară”, după cum scrie şi George Călinescu. S-a stins la 30 iulie 1900, fiind înmormântată în cimitirul vechi care se afla la acea vreme în spatele Universităţii din Cernăuţi. După strămutarea cimitirului din centrul oraşului, osemintele ei odihnesc în cimitirul de pe strada Rusă (i se mai spune „de la Horecea”). Nu e greu de găsit şi ce frumos ar fi să-şi aducă profesorii elevii aici, la o lecţie de literatură română sau de muzică!
30 iulie 2025
MARIA TOACĂ
Cernăuţi
Comentarii